A fost o vreme cand aveam speranta ca va veni momentul ala inspirational si voi reusi sa ma eliberez de tot ceea ce inseamna lume moderna: tehnologia vicioasa, consumerism, relatii terminate care continuau din rautate si inertie, nevoia de a fi intotdeauna implicat in ceva, in orice numai sa pot sa imi ocup timpul si in acelasi timp sa incerc sa il fac sa stea pe loc, acest sentiment facandu-si simtita prezenta mai acut decat orice in mizerabila mea existenta domestica. Unii ii spun ratare a vietii, frustrarea adusa de neimplinirea telurilor sau macar a micilor idei pe care atunci cand eram mic le-am plasmuit si pe care le-am ratat unul cate unul, dar cine poate sti mai bine decat mine ca nu e vorba despre asta, ci tot circul de care am avut parte, am lucrat si uneori m-am bucurat este cauzat de nevoia, de necesitatea de a nu rani oamenii, de a nu dezamagi, de a ii intelege pe toti si a incerca sa ii multumesti pe toti din cauza unei etici pe care niciodata nu am avut de gand sa o expun pentru ca asta ar fi atras automat batjocura, umilinta umililor pe care incerci sa nu ii lasi sa cada. Lipsa oricărui fel de acțiune pentru a redresa ceea ce nu a fost stricat de tine este calea cea mai sigura spre o viata liniștită și lunga. Acest obicei se poate aplica oricărui element din cele care necesita orice fel de reparație sau upgrade, cum ar fi de exemplu poluarea... Nu vrei un oraș poluat, nu mai locui in oraș, simplu. E banal chiar. Degeaba încerci sa schimbi ceva care a fost construit tocmai și pentru a fi destructiv. Asa ca lasă-l sa ardă, lasă-l sa fie poluat și suprapopulat, nu este treaba noastră sa luptăm pentru controlul orașului, asa cum nu este treaba noastră sa încercăm sa ii schimbam pe oamenii care nu vor sa se schimbe. Revin.
Meme unrelated :
