Mesajul si mesagerul. Freedom Club,Ted Kaczynski si rezistenta contra sistemului tehnologic-Kevin Tucker

 A trecut o decada de cand ‘FC’ a trimis ultima bomba din Campania lor de 17 ani de bombardament. Aceste bombe,indreptate spre companii aeronautice,tehnocrati si ingineri de calculatoare,au facut parte dintr-un mesaj mai larg:sistemul tehnologic omoara pamantul si noi nu mai toleram asa ceva. Acest mesaj a fost lansat atunci cand doua ziare americane importante au fost fortate sa publice ‘’Societatea Industriala si Viitorul Ei’’. Adica ceea ce lumea numeste Manifestul Unabomber.

Un an mai tarziu,un matematician absolvent al harvardului numit Theodore Kaczynski a fost turnat la politie de catre fratele sau ca fiind suspect in cazul Unabom si mai tarziu a fost condamnat la o pedeapsa care cuprindea doua inchisori pe viata. In toate aspectele care aveau legatura cu viata sa,Ted a fost demonizat de catre media ca fiind un dement si un meticulos criminal in serie. Viata lui a fost intoarsa pe dos si recreate de catre fratele si mama sa pentru a se potrivi portretului facut de catre mass-media.

Au fost facuti toti pasii pentru a omori mesagerul.

Dar mesajul a scapat cumva printre crapaturi. Si-a gasit locul printre anarhistii anti-civilizatie,neo-ludditi,ecologisti,si printre aceia consumati de catre societatea dezumanizanta tehnologica. Pentru unii a fost un semn ca ceva era in neregula cu modul nostrum de viata. Chiar mai mult decat atat,era un mesaj ca ceva trebuie facut pentru a schimba acest lucru.

Era un mesaj ca ceva cu adevarat drastic se putea intampla.

Pentru cei din interiorul sistemului tehnologic ,a fost un mesaj inspaimantator. Tocmai de aceea mesajul a fost ingropat mult sub obsesia pentru mesager. Ingropat intr-un loc unde nu multi sunt interesati sa sape. Ingropat intr-un loc in care chiar si oamenii care ar fi putut fi interesati,sunt dezinteresati sa caute.

Tehnocratii si simpatizantii lor mediatici stiu asta. Stiu ca publicul iubeste un spectacol frumos. Iubesc o fata,chiar daca este o fata pe care o iubesc sa o urasca. In cazul FC aceea fata este Ted Kaczynski. Matematicianul nebun transformat intr-un bombardier. Ei spun ca si-a molestat bombele. Ei spun ca a bombardat din cauza instabilitatii mentale si a incapacitatii sale de a socializa cu alti oameni. Ei ar spune orice pentru a-si vinde povestea. Si asta este povestea care vinde. Dar asta nu este doar povestea lor:medica corporatista nu are si nici nu cere vreun monopol. Multi dintre oamenii care ar fi simpatizanti pur si simplu dau acum FC la o parte.

Bineinteles ca lucrul sta este de inteles,este mai usor sa joci jocul ca si inainte si sa ramai in coltul cel sigur. FC a fost de fapt un grup terrorist. Bombardamentul este un act violent. Pentru aceia gata sa-si vanda propria ideologie si sa-si arate puritatea morala acestea au fost problemele. Ei cred ca numai nebunii omoara,ca violenta nu este niciodata justificata in timp ce ignora violenta care nu poate fi despartita de viata de zi cu zi in interiorul societatii tehnologice,in interiorul civilizatiei. Ei se agata de drama care l-a inconjurat pe Ted,care niciodata nu a declarat ca el ar fi FC. Asa cum vad ei,FC ramane produsul unei minti deformate si trec mai departe.

Si reversul este in felul urmator: Ted a fost romantat. El devine o icoana a rezistentei impotriva sistemului tehnologic. Un ned Ludd al secolului XX.Ca toate celelalte icoane,martiri sau staruri media,mesagerul devine mesajul. El nu mai poate face nici un rau.

Stiu asta din experienta. Am fost atras de Ted pentru motive aparente: amandoi dorim sa distrugem sistemul tehnologic si suntem deschisi tuturor metodelor care ar putea face acest lucru. Stiu ca niciodata nu l-am cautat ca martir,dar chiar si ca prieten,Ted a ramas un fel de star media. Cand am inceput s ii scriu lui Ted in 2001,era cu un fel de combinative intre dorinta si curiozitate despre cum era aceasta persoana si ce vroia el sa spuna. Corespondenta noastra a crescut intens si s-a intrerupt brusc in 2004.

In perioada asta,ideea mea despre Ted sa schimba mult,dar mi-a luat toata intelegerea a tot ceea ce inseamna sa fii critic si mi-a fortat limitele solidaritatii. Am inteles mult mai bine ce a insemnat Campania Unabom,procesul lui,Ted Kaczynski,si ce inseamna sa rezisti impotriva civilizatiei. Tot procesul Unabomber este extreme de important. Mult mai important pentru a-I oferi o solutie complet si critic sis a ne ferim sa caracterizam cazul lui Ted in mod simplist si sa oferim solutii gen: inger sau demon.

Mesajul si mesagerul au nevoie sa fie intelesi in modul lor de a fi iar legatura dintre cei doi trebuie sa fie contextualizata. Daca suntem de accord sau nu cu tacticile sale,trebuie sa recunoastem ca FC a facut posibil momentul impotriva sistemului tehnologic. Asa urmaresc sa demonstrez. Nu sunt interest de dezbaterea ridicola despre violent si non-violenta. Pentru mine asta este inca o abstractie filosofica sa ne tina departe de actiune si sa ne tina legati de gandirea morala rigida:inca o bariera ridicata in calea actiunii. Aceasta este o evaluare critica a acelor care sunt deschisi “tuturor uneltelor din cutia cu scule” pentru a darama un cliseu.

Semnificatia FC

Pentru mine cea mai importanta intrebare pusa de FC este una care tine de tactica: cat de folositor este terorismul ca tactica. Din la atacurile din septembrie 2001 chiar si cuvantul terrorist poate fi terorizant. Din cauza climatului politic inrautatit,a devenit normal sa te indepartezi de acest termen si de tot ceea ce el inseamna. Pana la un punct este de inteles. Dar sa nu ascundem faptele. Campania Unabom a fost terorism :anumiti indivizi au fost tintiti pentru pozitiile pe care ei le detineau. Nu au fost tinte pentru faptul ca mortile lor au fi putut opri sistemul tehnologic,doar pentru faptul ca erau niste birocrati de inlocuit.

Vreau sa subliniez lucrul asta. In ideea de a termina in mod direct sau de a ameninta sistemul tehnologic.FC ar fi o ratare completa. 3 morti si 29 de raniti nu ar darama sistemul,neavand nici o importanta cine ar fi fost acele tinte. Indivizii au fost alesi cu grija (cu toate ca nu toate dintre ele),dar ceea ce reprezentau ei pentru sistem a fost o parte importanta din mesaj: inginerii sistemului tehnologic vor fi judecati personal pentru contributiile lor.

FC bineinteles,nu a facut nimic original. Campaniile de asasinate politice,alta forma a terorismului,au facut aceleasi lucruri. Un technocrat nu este cu nimic diferit de un politician:symbolic,ei sunt usor de inlocuit. Este pozitia,nu individul,aia este de fapt tinta. Terorismul de acest tip este o forma veche de a nu fi de acord. Si poate fi foarte folositor. Istoria ne arata lucrul asta. Este o tactica a gherilelor si a imperiilor. Revolutionarii si contrarevolutionarii au folosito. Ceea ce determina efectivitatea,este scara la care este folosit. In timpul revolutiilor din America Latina era o chestie normala sa vezi sute,mii de birocrati asasinati in timpul schimbarilor de regim. Guvernul Statelor Unite il foloseste in intreaga lume la fel ca si impotriva gruparilor de casa gen American Indian Movement sau Black Panthers.

Dar nu intotdeauna este vorba despre crime. Este mai mult o chestie tactica. Un exemplu de acasa sa spun asa,este campania pentru eliberea animalelor Stop Huntingdon Animal Cruelty(SHAC). In ultimii ani SHAC a devenit o campanie internationala care are un singur tel: sa in inchida Huntingdon Life Sciences(HLS),una dintre cele mai mai firme din lume care practica vivisectia. Ideea este simpla: incepi cu o operatiune foarte mare si ii inchizi,provocand panica in tot domeniul iar dupa aceea incepi sa ”lucrezi” alte firme. Concret,asta inseamna intrarea si arderea laboratoarelor detinute de HLS,protestarea si indepartarea sustinatorilor financiari,si nu in ultimul rand,darea vinii si hartuirea indivizilor care se ocupa direct cu vivisectia si pe birocrati tinand demonstratii in fata caselor lor.

O portiune larga din contingentul oamenilor care luptau pentru eliberarea animalelor s-a distantat de cei implicati in SHAC. Ei erau constransi de orbirea morala si de frica de a pierde suportul maselor. Facand asta ei nu au vazut ca aceasta tactica este efectiva. HLS a fost lasata fara fonduri si acum este pe cale sa se inchida. Cei implicati au invatat o lectie. Si au invatat-o fara folosirea violentei directe.

Nu spun ca campania SHAC este perfecta sau ca genul asta de tactici vor pune capat vivisectiei. Niciuna dintre tactici nu este corecta dar asta trebuie gandita ca o baza si folosita la nivel inalt. Un nivel despre care ISAIF-ne reaminteste ca nu va aduce cu sine terminarea exploatarii animale,la fel ca si cum campania FC nu a adus cu sine exterminarea sistemului industrial. HLS poate fi inchis dar vivisectia nu va fi oprita. Aceste tactici pot fi aplicate pe o scara mica sau in mod masiv.Din pacate,miscarii anti-civilizatie si anti-tehnologie ii lipseste cea din urma.

Dar ceea ce i-a lipsit FC-ului in cantitate a fost compensat de calitate. Violenta revolutionra este in mare parte o chestie din trecut cel putin aici in Statele Unite.In timp ce avem un exces de supraveghere si de tehnologie folosita in folosul ”sigurantei”,nu exista multa violenta indreptata impotriva tehnocratilor sau politicienilor ca sa fie cu adevarat justificata(este vorba despre excesul de camere de supraveghere n.t.) Securitatea este de proximitate si da o impresie de intagibilitate. In climatul Statelor Unite,acest nivel de confort devine patologic: birocratul ultra-specializat devine anonim. Daca tintele ar fi fost mult mai la lumina,campania FC-ului ar i fost mult mai efectiva. Inginerii sistemului tehnologic ar fi fost expusi drept Eichmann-ii secolului XX. FC a oferit un proces de la Nurnberg cu ajutorul scrisorilor.

Din cauza mediei acest lucru nu sa intamplat. Raspunderea poate sa-si fi facut loc in largi portiuni ale psihologiei populatiei,dar venind exact la inceputul unei cresteri masive a tehnocratiei,mesajul neutralizat.

Si nu exista dubii ca acest lucru sa nu se fi intamplat. Sistemul tehnologic este destul de puternic ca sa nu resimta pierderea a trei tehnocrati si oricum ar fi putut suporta pierderea a mult mai multi. Cu toate ca nu am nici o simpatie pentru tehnocrati sau pentru politicieni,am dubii asupra efectivitatii acestui mod de actionare. Imbucurator,cred ca slabiciunile sistemului tehnologic sunt mult mai usor de atacat. Si acele tinte nu sunt umane,un punct despre care o sa discutam mai incolo.

Dar netinand cont de ceea ce gandim despre aceste atacuri,trebuie sa realizam ca ele s-au intamplat. FC a luat vieti iar ideea este lansata.

Iti place sau nu,the bar is raised.

Principala contriutie a FC-ului este eseul Industrial Society and its Future. Cred ca eseul nu mai necesita nici o introducere,asa ca nu o sa-i dau multa atentie aici. Dar vreau sa subliniez cateva puncte.

Din ce am citit,manifestul are doua puncte majore in interiorul sau,si anume;sistemul tehnologic trebuie distrus si ca orice miscare anti-tehnologica trebuie sa taie toate legaturile cu Stanga. Tactic,sunt de acord cu prima idee si sunt partial de acord cu a doua,dar pentru mine asta inseamna pentru mine cu totul altcev decat ceea ce avea Ted in gand si ceea ce FC a incercat sa faca. Probabil ca asta este aria in care Ted a devenit inseparabil de FC,si anume ca singura idee era construiea unei miscari dedicata in mod singular distrugerii sistemului tehnologic.

Aici este locul in care ma diferentiez de Ted cel mai mult. Si asta din cauza a doua mari diferente:1)Nu vad o revolutie impotriva civilizatiei sau a tehnologiei ca fiind posibila,doar preferabila,si 2)asta provine din neincrederea in miscarile de masa si de neincrederea in organizare pe care revoltutiile o cer. O revolutie,in special una la care se gandeste Ted si Fc,are nevoie de o ideologie si de o programa. O revolutie impotriva sistemului tehnologic nu va arata ca si cateva sute de scrisori trimise in genul FC-ului,dar va arata ca orice alta revolutie. Adica aceeasi structura si moduri care au dat gres dintotdeauna.

Poate pentru ca sunt interesat de distrugerea civilizatiei in totalitatea ei si nu numai a infrastructurii tehnologice exista atatea diferente intre mine,Ted si FC. In ideea de tactici si tinte suntem cam pe aceeasi linie,dar acolo unde sunt eu interesat sa merg,revolutia nu poate sa ajunga.

Si ajungem la ceea ce Ted a scris dupa ce a fost arestat. Vad in ceea ce el a scris lucruri extrem de importante,dar in acelasi timp,un pic diferite de ceea ce FC ne-a aratat. Probabil ca aici cuvintele si actiunile se despart. Dar vad in actiunile pe care FC le-a facut ceva merituos doar prin ele insele. Chiar si privite prin contextul lui Ted si ale mediei,sper ca vina prin asociere nu va rezulta in faptul ca aceasta campanie merituoasa sa fie data la o parte.

Trebuie sa-i multumim FC-ului pentru ca nu numai ca ne-a reamintit ca reforma este inutila,dar ca si sistemul este vulnerabil. FC ne-a reamintit ca in spatele masinariilor stau nume si fete. FC le reaminteste ca ei nu sunt intangibili.

Cel mai important lucru,FC ne reaminteste ca putem face ceva imotriva distrugerii vietii.

IMPORTANTA LUI TED KACZYNSKI

In toti acesti ani in care i-am scris lui Ted,mi-am clarificat ideile in legatura cu cine este el si ce vrea. Nu cred ca exista cineva care poate sa puna sub semnul intrebarii convingerea sa absoluta si devotiunea pentru cauza distrugerii sistemului tehnologic. Cu siguranta ca mi-a castigat respectul dar el nu mi-a castigat increderea.

Ted este revolutionar. Daca intr-adevar el este FC,atunci aceea campanie,ca si scrierile sale din timpul arestului,sunt o contributie pentru aceea miscare. O miscare in care Ted se vede pe sine ca cel putin un inginer:este ceva de genul unui avangardist voluntar. Ca ori si ce avangarda,ei trebuie sa recruteze adepti pentru cauza suprema. Cu toate ca nu mint,ei nu se dau in laturi sa ascunda adevarul pentru a-si urmari scopurile,folosind flatarile si deceit pentru a-si creste numarul adeptilor si sa creeze oameni de genul lor. Am stiut mereu lucrul asta si l-am putut vedea in actiune. Fara nici un dubiu,Ted are o agenda si va face orice cu putinta sa si-o puna in aplicare. Aceste lucruri sunt asteptate de la un revolutionar. El a spus acelasi lucruri despre mine. Dar principala cauza a rupturii dintre noi a fost inabilitatea sa in a ma include in agenda lui.

Vreau sa fiu corect cu Ted. Nu vreau sa il distrug si cu siguranta nu desconsidr ceea ce a facut el. Am pus intrebarea asta pentru ca cred ca Ted a deschis discutia despre ceva foarte interesant ,chiar si in cazul in care el nu ar fi FC si ca merita o atentie respectuoasa,dar in acelasi timp el trebuie privit critic. Prea multi oameni din interiorul miscarii anti-civilizatie ar da la o parte munca oricarui om pe care il gasesc chestionabil.

Sunt cateva puncte majore pe care le gasesc ca fiind semnificante in scrisorile noastre si in scrierile lui Ted in general. Toate acele puncte si discutii s-au bazat pe ceea ce ar trebui facut pentru distrugerea sistemului tehnologic. In punctul asta,eu si Ted am fost de acord,cu unele mici diferente.

Atat cat am fost de acord,Ted se declara cu adevarat ca fiind „”anti-civilizatie’’: „’’Sunt cu totul de acord cu faptul ca civilizatia este un rau care trebuie eliminat,daca este posibil. Dar problema civilizatiei este o parte a problemei tehnologice. Civilizatia de fapt a rezultat din avansul tehnologic,si adica,din dezvoltarea tehnicilor agricole care au facut posibila aceea agricultura pe scara larga... Deci,problema cu scapatul cat mai repede de civilizatie este esential identica cu a scapa de o anumita parte din tehnologia agricola.”(1)

Oricum,despre aceea anumita parte a corpului agriculturii tehnologice.Ted este de parere ca nu este o tinta fezibil. Si in termeni concreti are dreptate. Nu poti sa distrugi cunoasterea decat in cazul in care distrugi oamenii care o cunosc. Nici Ted,nici eu nu suntem interesati in asa ceva. Eu spun ca posibilitatea unei existente societati agriculturale dupa marele colaps nu este posibila din cauza pierderii masive a cunostintelor si indemanarii necesare si a eroziunii pamantului care ar trebui exploatat.

Dar este vorba de ceva mai mult aici.

Ted si cu mine avem aceeasi tinta: infrastructura tehnologica moderna. Este o tinta practica. Asa cum Ted spune:’’Ma concentrez pe tehnologia erei industriale din consideratii de fezabiliate. Odata ce sistemul se va strica,oamenii vor fi obligati sa renunte la majoritatea tehnologiei industrile,pentru ca aceea tehnologie nu mai poate fi folosita fara ajutorul sistemului.(2)

Dar pentru mine tinta este un aspect concret al civilizatiei,dar nu este singurul. Sunt interesat de contracararea tuturor aspectelor civilizatiei care sunt mai mult decat infrastructura sa. Tocmai de aceea vorbesc despre re-salbaticire (rewilding in engleza n.t.) si rezistenta,ca fiind doua parti ale aceluiasi lucru. Cred ca rezistenta impotriva civilizatiei trebuie sa ajunga in toate partile unde exista civilizatie. Si lucrul asta este mai adanc de sistemul tehnologic si ajunge pana la procesul de domesticire insusi. Asta este diferenta majora dintre mine si Ted. Chiar daca suntem de acord in mare despre acest lucru,se pare ca acest lucru este pus diferit in practica.

Sunt interesat sa discut despre distrugerea conceptelor civilizate ale comunitatii,dar vreau sa si mai uit la cum vor arata societatile anarhiste,post-civilizate din viitor. Sunt interesat sa discut despre cum au trait oamenii odata si cum putem noi sa traim. Nu sa dau un model pentru consolidarea revolutiei anti-civilizatie,doar vreau sa spun cateva lucruri si sa-i fac pe oameni sa gandeasca: sa dezlantuie razboiul primal al trupului si al sufletului.

Asta inseamna a avea o cunoastere adanca si adevarata asupra originilor civilizatiei. O intelegere profunda a ideii de a stii cum procesul domesticirii se face. Este nevoie de discutie,actiune si conexiuni nemediate. Dar in revolutia lui Ted aceste lucruri au un rol minim. Exista o singura tinta:distrugerea infrastructurii tehnologice.

Convingerea si devotiunea lui Ted fata de acest ideal a fost un argument major in discutiie dintre el si ceilalti anarho-primitivisti. In Corabia Nebunilor,unul dintre cele mai infame pamflete si probabil cel mai bun,ale saleTed a oferit o idee a acestui lucru,dar nu sunt sigur ca a spus cu adevarat ceea ce a incercat sa spuna. Acel mesaj,la fel ca si mesajul din IASIF este nevoia de „”a construi o miscare care se va baza intensiv si exclusiv pe eliminarea tehnologiei si civilizatiei”. ”Dar” el continua „”nu putem construi acea miscare decat daca scapam de anumiti oameni(sa le spunem „activistii victimizarii”(3) care sunt obsedati de cauze victimizatoare(Adica rasismul,sexismul,homofobia,abuzul animalelor,etc). Acest fel de oameni sunt extrem de numerosi in societatea noastra si ataca orice miscare rebela care le este opusa.”(4)

In mare parte are dreptate. Orice lupta impotriva rasismului,sexismului,homofoiei,abuzului impotriva animalelor,si asa cum a mentionat intr-o alta scrisoare,impotriva colonialismului si a imperialismului(5),prin sine insusi nu va distruge civilizatia. Mai mult decat aat,marea majoritate a oamenilor implicati in oricare dintre aceste lupte nu este interesata sa lupte si sa distruga civilizatia. Acei oameni care lupta pentru ’Drepturi” lupta intr-adevar pentru civilizatie,asa cum spune Ted :”Conceptul de „drept” presupune civilizatie.” Mai departe „avem nevoie de o miscare care sa fie complet independenta de Stanga,de reformatori,de pacifisti,de oamenii ”drepturilor”,si de restul galetii de cacat.”

Chiar daca nu sunt interesat de miscarea revolutionara,sunt complet de acord cu ideea lui Ted,si anume ca oamenii anti-civilizatie trebuie sa rupa legaturile cu Stanga,cu reformatorii si cu restul galetii de cacat. Dar ce inseamna asta pentru Ted nu are legatura cu modul in care o vad eu. Avand in vedere faptul ca Ted a pus in aceeasi categorie pe prietenii mei si tovarasi anti civilizatie ca John Zerzan,John Connor si Derrick Jensen,am fost nevoit sa il intreb daca definitiile noastre asupra Stangismului si reformismului,sunt intr-adevar la fel. La care Ted a raspuns: „In realitate s-ar putea sa nu fim chiar atat de diferiti in intelegerea a ceea ce inseamna Stangacii si reformistii. Dezacordurile noastre pot veni deabia in jurul unei idei pe care inca nu am exprimat-o:acele puncte de vedere care nu sunt de stanga dar care pot atrage multi oameni de stanga catre miscari care au acele idei.”(7)

Adica doar prin cercetarea unor probleme gen rasismul,sexismul,homofobia,sclavia animala,colonialismul,imperialismul si tot restul ism-elor ,ne facem vinovati prin asociere. Lucrurile astea sunt devieri de la treaba noastra:distrugerea civilizatiei sau a societatii tehnologice. Pentru acei dintre noi care au avut parte de un tratament extrem de critic din partea lui Ted pentru ca ar fi de stanga prin asocierea cu anumite cauze vad asta ca pe o diferenta semnificanta.

Toate aceste ism-e sunt produse ale civilizatiei si cu siguranta merita mentionate. Ted este ingrjorat sa nu atraga oamenii de stanga si bagjul lor,lucru care cu siguranta se intampla,dar asta nu este un motiv sa dam la o parte aceste lucruri. De fapt merge in sens invers:contextualizeaza aceste lupte. Oamenii de stanga si reformistii vor veni si multi vor demonstra ca ei sunt inamicii,asa cum Ted a spus. Dar nu reusesc sa inteleg de ce asta este un motiv pentru a nu aduce la lumina o problema pe care eu o consider relevanta. Nu cred ca exista o ierarhie a cauzelor,dar stiu ca toate aceste isme sunt o parte intriseca a civilizatiei:ele nu pot si nici nu vor disparea decat atunci cand civilizatia va disparea. Dar daca rezistenta noastra va fi la fel de totala ca si civilizatia,acestea sunt niste probleme la care trebuie sa fim atenti.

Dar miscarea in miscarea revolutionara Ted nu vede loc pentru asemenea lucruri. Probabil ca motivul principal pentru care nu vede aceste –ism-uri ca parte a civilizatiei ci ca facand parte din umanitate. Ted si eu ne-am certat pe aceste idei pana la capat,dar la baza ideilor lui Ted,homofobia,sexismul si restul lucrurilor sunt chestii pe care toate societatile umane au tendita sa le aibe. Unele societati,spune el,sunt mult mai egalitariene si subliniaza faptul ca le prefera pe acelea dar insista asupra faptului ca nu exista societati egalitariene cu toate ca noi cu totii vedem tone de probe demonstrand contrariul.

Faptul ca considera ca naturala homofobia si sexismul a pus presiune pe el. Nu vreau sa ma gandesc la acest lucru de acum incolo. Dar cu asta in minte,devine mai de inteles de ce Ted vede aceste lucruri ca fiind reformiste. Si mai mult decat atat,devine si mai de inteles de ce revolutia lui Ted nu gaseste mai multi adepti in randurile anarhistilor anti-civilizatie.

Este important sa intelegem acea parte a rationamentului prin care Ted vede egalitarismul societatilor umane ca fiind ceva de evitat si nu idealizat. In acelasi mod el pune problema supra-idealizarii in acelasi context cand vine vorba despre grijile pe care le are atunci cand vorbeste despre colapsul inevitabil. El se teme,si are dreptate,ca daca cineva va crede ce a fost spus dar mai tarziu va afla alte lucruri,ei vor refuza tot ceea ce au realizat prin punctele de vedere anti-tehnologice sau anti-civilizatie. Sau daca vor crede ca colapsul este inevitabil oamenii vor „fi tentati sa se relaxeze,sa stea degeaba si pur si simplu sa astepte colapsul” (8)

Ingrijorarile lui sunt adevarate. Dar concluzia pe care o trag din asta nu este la fel cu ceea pe care o trage Ted.eu o vad ca un motiv sa fim nu numai onesti in critica noastra,actiuni si motivatii dar nici sa nu ne temem de complexitate. Prea des revolutionarii se tem de faptul ca audienta lor intelege critica mai bine ca retorica decat cei care pot sa inteleaga chestii mult mai dificile,nu tot timpul accesibile oricui. In acest caz,oamenii vor renunta la gandirea revolutionara la fel de repede pe cat au dobandit-o:pentru ca nu a fost niciodata simtita,interatiunea si si opiniile lor nu au contat. Exista o diferenta intre a-ti prezenta critica si opiniile si a prezenta linia de partid. Revolutionarii raman legati de linia de partid dar asta nu este un motiv pentru ca altii sa faca la fel.

Exista o diferenta intre a intelege cum merg alte societati si transformarea lor in utopii. La fel cum exista o diferenta intre convingerea ca civilizatia se va dezintegra si intelegerea faptului ca noi suntem agenti activi in acel proces,intr-un fel sau altul,si ca acel rol este extrem de important,la fel cum spune si Ted. Ce Ted spune este departe de a fi un lucru nou: dezvoltarea lui este dezvoltarea gandirii revolutionare.

Asa cum o vad eu,revolutia nu va fi capabile sa rastoarne civilizatia. Avem nevoie de ceva diferit. Avem nevoie de ceva care sa fie mai multa complexitate si sa treaca peste retorica si directiuni de partid. Pentru mine acel lucru este razboiul primal (primal war n.t.):un razboi fizic,spiritual si psihologic dus impotriva civilizatiei si impotriva insusi procesului domesticirii. Este vorba despre lumea in care traim si de lumea in care vrem sa traim.

Astea sunt lucruri despre care Ted stia dar nu ar fi facut niciodata parte din manifestul sau. In interviul acordat Theresei Kintz si in scrisorile noastre,Ted a vorbit despre relatiile pe care le-a dezvoltat in regiunea unde a trait,despre animalele pe care le-a vanat si le vazut. A vorbit despre cum a fost dat peste cap de faptul ca locul pe care a ajunsese sa-l iubeasca era amenintat de dezvoltatori. Ca nu poti scapa de sistemul tehnologic. Asta la facut sa treaca la actiune.

Conexiunea spirituala este un lucru care ma inspira si cere un anumit respect. Conexiunea spirituala a fost cea care a inlaturat toate vrajelile filosofice dspre care ar trebui sa fie cea mai buna actiune necesara si ce limite morale ar trebui sa aibe aceea actiune. Ted stia ca ceva trebuie facut si el a facut ceva. Au fost cele mai eficiente si cele mai bune actiuni? Cu greu,dar au fost semnificative(presupunand faptul ca Ted si FC sunt unul si acelasi lucru). Dar perspectiva proprie este cea mai buna. Si cu aceea perspectiva proprie Ted a oferit lumii unul dintre cele mai importante si mai controversate esee: Loveste unde Doare.(9)

Eseul are greselile lui dar prea des au stat in cale cei prea inchisi la minte ca sa vada ceea ce Ted are de oferit:o discutie libera despre care ar fi cele mai eficiente tinte pentru orice grup care ar cauta sa distruga infrastructura tehnologica. Din nou,pozitia sa dura strict anti-tehnologica devine evidenta.El spune despre despre spargerea geamurilor magazinelor sau despre eliberarea animalelor din custi ca fiind ineficiente,fara nici o legatura cu revolutia pentru ca nu pun in pericol existenta sistemului. Asta este adevarat. Spargerea magazinelor si eliberarea animalelor din custi nu va produce colapsul civilizatiei,dar nu as considera aceste lucruri ca fiind „fara sens.” Am scris despre asta in alt eseu (10),dar acestea sunt acte valide de furie si rezistenta. Cred ca nimeni nu spune ca vor distruge civilizatia de unul singur,dar ei cu siguranta dau o palma domesticatorilor si ordinii pe care ei au impuso asupra noastra. Ei sunt semnificanti.

Si dintre toti,Ted ar trebui sa stie cel mai bine acest lucru. Daca consideram ca actiuni revolutionare doar actiunile care pun in pericol in mod serios sistemul tehnologic,atunci nici bombele FC-ului si nici manifestul nu vor fi considerate cu adevarat actiuni revolutionare.Nu stiu daca FC-ul a crezut ca sistemul tehnologic v fi pus in genunchi prin aceea campanie de bombardamente de la inceput dar cu siguranta „ei” au realizat ca nu se va intampla atunci cand in 1995 au trimis manifestul ca un semnal al faptului ca bombardamentele vor fi oprite. Actiunea a fost mai puternica prin ce a reprezentat decat ce a indeplinit. A transmis faptul ca ceva se poate face.

Si „Loveste unde doare” duce mesajul mai departe. Cinci tinte principale sunt propuse: reteaua electrica,industria comunicatiilor,industria computerelor,industria propagandistica si industria biotehnologiei. Fara astea,ne spune,sistemul se va dezintegra. In privinta primelor trei are dreptate. Sistemul nu poate supravietui fara electricitate iar distrugerile in industriile computerelor si a comunicatiilor va asigura faptul ca sistemul nu va reveni prea repede in timpul scurt dintre lumea civilizata si cea post-civilizata.

Industria propagandistica si cea a biotehnologiei necesita un pic mai multa atentie. Inteleg ura pe care o are ted impotriva industriei propagandistice dar lupta impotriva ei a fost una deosebit de grea.Ca tinta,este mult prea vasta. Cu siguranta ca doresc sa fie distrusa dar nu o vad ca pe o tinta viabila asa cum sunt restul tintelor mentionate in articol. Fara electricitate,industria propagandei va fi terminata dar nu vad nici un motiv sa cred ca acest lucru se va intampla inainte.

Industria biotehnologica este o tinta de bun simt. Biotehnologia si nanotehnologia sunt frontiere vitale pentru avansul si existenta civilizatiei. Asta le face tinte clare. Dar face sens numai ca frontiere a civilizatiei. In acelasi articol Ted considera industria prelucrarii lemnului ca fiind una neimportanta,si logic,nu o tinta primara. Fara nici un dubiu,toti oamenii implicati in miscare sunt implicat intr-un fel sau altul cu industria prelucatoare a lemnului si recunosc ca nu avanseaza in nici un fel.

Dar avansul nu este in nici un caz lucrul cel mai important. Mentinerea lui este.

O pădure de 30 de hectare a dispărut în doar zece zile

Situaţie fără precedent într-un sat din Dolj. În doar câteva zile, o pădure care se întindea pe 30 de hectare a dispărut complet. Nu doar hoţii au tăiat copacii, ci şi proprietarii. Poliţiştii au acum o misiune de dificilă: aceea de a găsi toate persoanele vinovate pentru defrişare.

  În urmă cu zece zile, în localitatea doljeană Piscu Vechi era o pădure de frasini. Acum, mai sunt doar câteva cioturi. Defrişarea a început după ce pădurea le-a fost retrocedată proprietarilor.

Imediat ce au primit terenul, autorităţile i-au anunţat pe proprietari că trebuie să-şi păzească pădurea.   

  Era prea târziu, pentru că hoţii acţionau deja în voie.

  Ca să nu rămână chiar fără niciun lemn, proprietarii nu au mai stat pe gânduri şi s-au apucat să taie copacii care scăpaseră de mâna hoţilor. Şi aceasta deşi au semnat un proces verbal cu primăria prin care se interzice taierea copacilor.

  Tăierile de copaci sunt interzise fără avizul Ocolului Silvic inclusiv în pădurile private. Astfel, proprietarii pădurilor defrişate ar putea sta şi un an după gratii pentru fapta lor. Iar hoţii, dacă vor fi prinşi, ar putea primi patru ani de închisoare.

  Sursa: Digi24

CLODO vorbeste

Acte sporadice de sabotaj impotriva companiilor implicate in constructia centralelor nucleare au avut loc in regiunea franceza Toulouse la mijlocul anului 1979. Acestea s-au intamplat in mijlocul celor mai puternice proteste locale impotriva fabricii GOLFECH, situata in zona raului Garonne. Dar miscarea anti-nucleara a reusit sa opreasca constructia pana in 1981, cand a devenit clar ca GOLFECH va fi totusi construita. In ciuda, sau datoritat impasului, sabotajului care a devenit si mai frecvent si cu tinte din ce in ce mai diversificat.

In iunie 1983, un bustul furat al lui Jean Jaures, faimosul socialist al anilor 1900, a reaparut spunzurat de gat intr-un pom in fata primariei. O ''notita de ramas-bun'', semnata de catre Jarues si ''editata'' de catre ''Asociatia Facatorilor de Probleme'', denunta curenta guvernare socialista(aceea a lui francois mitterand) pentru actiuni represive, autoritare. Dupa nota, Jaures regreta viata pierduta in inutila avansare a politicii social-democrate, care ajunsese intr-un hal atat de umilitor.

In lunile care au urmat, cateva atacuri asupra librariilor catolice si asupra statuilor religioase(inclusiv al bustului lui Pontius Pilat, aflat in apropiere de faimosul altar al lui Lourdes), semnate de catre campania''Opriti Preotii'', in semn de protest fata de vizita papei si impotriva ''multinationalei Vaticanului''. In aceeasi vara , diferite companii si birouri guvernamentale implicate direct sau indirect in constructia GOLFECH, au suferit daune serioase cauzate cu ajutorul explozibilelor sau a focului.

In timp ce diferite grupuri, majoritatea cu nume haioase(''Un grup necunoscut pana acum'')sau cu acronime, au reclamat responsabilitatea pentru atacuri, tonul si continutul comunicatelor reflecta o perspectiva comuna. ''Comitetul pentru Lichidarea si Subversiune a Computerelor'', cunoscut sub acronimul de CLODO(un nume de netradus dar care ar insemna ceva gen ''boschetar'')a reclamat responsabilitatea pentru sase actiuni care au avut loc in ultimii trei ani, cele mai multe dintre ele cuprinzand arderea sau distrugerea unor centre informatice. Cea mai recenta actiune a lor a avut loc in octombrie 1983, atunci cand birourile firmei SPERRY-o firma detinuta de un constructor american-a ars. In apropiere, un graffiti spunea asa:''Reagan ataca Grenada,multinationala SPERRY este complice''.

Cu toate ca interesul grupului CLODO pentru tehnologie reflecta o inclinare specifica, ideologic sunt foarte apropiati de ceilalti sabotori din regiune:ei spun ca lucreaza in mod ad-hoc, asociati fiind in jurul anumitor actiuni sau interese si resping ideea de organizare. Nu au reguli rigide sau principii si tolereaza diversitatea in interiorul grupului; se disting de celelalte grupuri stangiste prin respingerea ideei de ''avangarda'', prin modul lor de comportare anti-autoritariana si prin simtul umorului pronuntat si folosit ca o arma ideologica.

Un ziar frantuzesc descria sabotorii drept parte a miscarii''comunist-libertare'' situatat in Toulouse. In alt ''interviu''cu alt grup cu care au pus de niste ''artificii'' simultane la doua locuri unde se construiau materiale pentru constructia centralelor nucleare in august 1983,''Groucho'' explica:

''Oamenii vorbesc despre ''majoritatea tacuta'' si au parte de publicitate. Dar exista si o minoritate amuzata care poate sa-si exprime sentimentele doar prin respingere sociala si politica, pentru ca respinge rusinea cauzata de democratie. Nu cere dreptul la exprimare libera, dreptul la justitie, drepturile omului-pur si simplu ia aceste drepturi, sau cel putin incearca. Aceasta minoritate exista, fie ca organizata sau dezorganizata, atomizata in interiorul societatii, revolutionare sau deviante. In practica, noi aratam caracterul ei specific. Nu avem nici o iluzie asupra masinariei propagandistice de idei, dar sustinem pe oricine nu mai suporta injustitiiile si incearca sa contribuie cu ceva la rasturnarea capitalismului de zi cu zi''

Autoritatile franceze denunta sabotorii ca fiind deranjanti si inumani, pretinzand ca numai cu noroc nu a fost nimeni ranit pana in acest moment. In fapt, faptele demonstrate aici(nu sa raportat niciun fel de morti in aceste acte)arata clar ca aceste forme de sabotaj sunt diferite de atacurile cu bombe asupra trenurilor sau locurilor publice care au loc in toata lumea si care continua sa cauzeze o gramada de morti in numele vreunei ''eliberari nationale''.

Urmatorul interviu a fost trimis revistei franceze, Terminal si publicat in Octombrie 1983

I:De ce ai acceptat acest interviu?

R:Intotdeauna am simtit ca actiunile vorbesc pentru ele, si am decis sa scriem un comunicat doar pentru ca(prezumtiv?)membrii asa zisei armate, si in orice caz efemerice, organizatii au incercat sa treaca actiunile noastre drept ceva ce nu sunt. In fata propagandei Puterii, care ia se manifesta stupefiant cand este vorba de computere, si ca sa terminam cu miturile care ne inconjoara; am simtit ca niste explicatii au devenit necesare.

I:De ce sabotajul computerelor?

R: Pentru a provoca pe toata lumea, programatori sau non-programatori, in asa maniera incat sa reflecteze asupra lumii in care traim si pe care o cream, si asupra modului in care computerele transforma aceasta societate.

Adevarul despre calculatoare trebuie aratat din timp in timp. Ar trebui spus ca un computer este format doar din niste bucati de metal care fac doar ce vrem noi sa facem, ca in lumea noastra sunt doar ''niste'' unelte, unele puternice adevarat, care sunt in serviciului dominantilor.

Atacam doar aceste lucruri :fisiere, sistemele de supraveghere, instrumente pentru maximizare profitului pentru sefi si accelerarea pauperizarii pentru cei care le refuza....

Ideologia dominanta a inteles clar ca, ca o simpla unealta, computerul nu ii serveste interesele destul de bine. Asa ca, computerul a ajuns o entitate paraumana (inteligenta artificala), un demon sau un inger-capabil de domesticire (jocurile pe computer si telecomunicatiile ar trebui sa inlesneasca aceste lucruri)-asadar, doar un servant zelos al sistemului in care traim. In acest fel,ei urmaresc sa transforme valorile sistemului computerului intr-un sistem de valori umane.

Prin actiunile noastre am vrut doar sa aratam natuura computerelor ca unelte aflate intr-o singura mana, si, pe cealalta parte, dominatia care ia oferit-o. In final, chiar daca ceea ce facem noi este propaganda prin actiune, suntem constienti ca distrugerile pe care le provocam, provoaca intarzieri si trageri in spate.

I: Dar specatacolul radical al distrugerilor pe care le provocati nu vi se pare un pic imoral?

R: Aceste actiuni sunt doar varful icebergului. Noi ceilalti luptam in fiecare zi intr-un mod mai ''linistit''. Cu calculatoarele, ca si cu armata, politia sau politicienii, in fapt,cu orice instrument privilegiat al puterii, erorile sunt reguli, iar reglatul lor acopera majoritatea timpului programatorului. Luam avantaj de faptul asta, care in mod sigur costa angajatorii mult mai mult decat materialele pe care noi le distrugem. Sa spunem ca arta consta in creareaa bug-urilor care vor aparea mai tarziu, mici bombe cu ceas.

Revenind la intrebarea ta-ce poate fi mai obisnuit decat aruncatul unui chibrit pe niste benzi magnetice? Toata lumea o poate face! Actiunile par excesive doar acelor oameni care nu stiu, sau care nu vor sa stie pentru ce sunt folosite majoritatea computerelor.

I: Si cum iti explici faptul ca altii nu au mai facut lucruri similare?
R: Sa spun adevarul, este greu de explicat. Stim foarte bine in ce sunt implicati majoritatea muncitorilor din industria computerelor, si foarte rar acestia incearca sa reflecteze asupra lucrurilor pe care le fac (in general prefera sa nu se gandeasca la asta!). Cat despre aceea care nu lucreaza cu computere, ei nu sunt interesati sau accepta pasiv propaganda sistemului. Dar asta nu explica toate lucrurile, si chiar si aceea care rezista ''somniferelor'' puterii sunt inca speriati de uniformele politienesti.

I: Nu sunteti un pic retro, ca acei oameni care distrugeau masinarii in secolui XIX?

I: In fata uneltelor puterii, oamenii dominati au folosit mereu sabotajul si subversiunea. Nu este nici retrograd nici de povestit. Uitandu-ne la trecut, vedem doar sclavie si dezumanizare, pana in momentul in care ajungem la asa-zisele societati primitive. Si chiar daca nu toti impartim acelasi ''proiect social'', stim ca este stupid sa incerci sa ''dai timpul inapoi''.

Computerele ca unelte sunt in mod indubitabil pervetite dar pot fi la fel de bine folosite altfel decat sunt folosite acum. Atunci cand spunem ca cel mai computerizat sector este armata, si ca 94% din computerele civile, sunt folosite pentru management si contabilitate, nu ne simtim ca spargatorii de masinarii din sec.XIX (chiar daca ei au luptat impotriva dezumanizarii locurilor lor de munca). Nu suntem aparatorii somajului creat de computere...microprocesoarele lor creeaza somaj, iar in loc sa scurteze orele de lucru, asta pentru ca traim intr-o societate brutala, si, pentru acest lucru, este absolut necesar sa distrugem microprocesoare.

I: Cum va evaluati actiunile in actualul context politic al Fratei si al restului lumii?

R: Computerizarea este prezenta pe tot globul. In lumea a treia, ajuta pentru reimprospatarea dominantei ideologice si economice a Vestului, in special a S.U.A., si, intr-un mod mai mic, a puterii locale. Asadar consideram ca lupta noastra este globala, chiar daca suna exagerat avand in vedere actiunile noastre mici pe care le indeplinim.

I: Care sunt proiectele voastre pentru viitor?
R: Incetul cu incetul , teoria dominantei calculatoarelor pe care am dezvoltat-o pentru multi ani, incepe sa fie respinsa. In mare, totusi,telul ramane neschimbat pentru ca computerele sunt in continuare folosite de aceeasi oameni pentru aceleasi lucruri. Deci, nu este nici un motiv pentru a nu continua lupta in aceeasi directie. Cu mai multa imaginatie, si in ritmul nostru, chiar daca rezultatul va fi mai putin spectaculos decat in actiunile trecute. Rapida automatizare si viitoarea explozie a telecomunicatiilor deschide o gama larga de actiuni si revolte. V-om incerca sa luptam in acele terenuri, stiind ca eforturile noastre sunt partiale. Este loc pentru toti rebelii!!!

I: Care sunt sansele voastre de a reusi?Nu va este frica ca o sa fiti prinsi?
R: Sansele noastre sunt bune, multimim. Avem motive si idei, si, in tara orbilor, oamenii cu un singur ochi sunt regi. Pentru mai bine de trei ani o camera specializata in securitate a statului (odihneasca-se in pace) si multi alti mercenari ne-au cautat: resursele lor sunt sofisticate dar destul de insuficiente iar ultima noastra actiune imptriva centrului informatic din Haute Garonne le-au aratat ceea ce stiu despre noi! Suntem deasemenea constienti de riscurile pe care le luam si a sistemului caruia noi ne imptrivim. Sper ca urmatorul interviu pe care il dam sa nu fie dat unui magistrat!

-Toulouse,august 1983

Sunt gainile fara creier solutia la cruzimea fata de animale?

   Custi inghesuite. Temperaturi extreme. Inconjurimi mizerabile. Nu exista nici un dubiu asupra acestui lucru: sistemul nostru industrial de producere a mancare este o amenintare la bunastarea animalelor. Ca un comentariu la modelul ''modern'' de a produce mancarea, un student la arhitectura din Londra a creat un design care sa ne puna pe ganduri pentru o ferma de gaini care imobilizeaza literalmente pasarile si, deasemenea, le ''scapa'' de creier.

   Andre Ford, student la Royal College of Art a creat aceasta instalatie, numita generic The Center for Unconscious Farming. Este o afacere destul de sinistra, compusa dintr-un corp masiv de otel care poate contine pana la 1000 de pasari. Inauntrul ei, pasarile sunt complet imobilizate- picioarele lor sunt smulse (pentru a salva spatiu), iar pasarile sunt hranite, apa si oxigen printr-un sistem complex de tuburi. Pentru a elimina suferinta pe care pasarile ar simti-o in asemenea conditii, Ford propune ca, cortexul cerebral sa fie extirpat, lasand creierul (si celealalte functii ale lui) intacte. Gainile ar continua sa creasca dar si-ar petrece restul vietii practic in coma.

Ford declara ca ideea lui nu este doar o chestie pentru a atrage atentia asupra sa:

''In ultimii sase ani am fost martori la o cerere imensa si nemaintalnita pe piata carnii. Sisteme mai ''omenoase'' sunt disponibile dar acest proiect este pentru a redresa problemele iminente ale sistemului care produce marea majoritate a carnii care este consumata de catre noi-un sistem pe care ne bazam din ce in ce mai mult si este din ce in ce mai folosit... Noi nu putem sa creem un sistem in care aceste produse agriculturale sa fie indeajuns de ingrijite si de aceea noi trebuie sa avem grija sa il eliminam ( adica sa nu ne mai preocupe bunastarea animalelor n.t.) de tot.''

In acest moment, aproximativ 95% din gainile crescute pentru carne produse de Statele Unite – aproximativ 8.44 miliarde de pasari anual- sunt crescute in ferme comerciale, ceea ce inseamna de obicei hali intunecate unde sute de animale sunt crescute impreuna si unde inghit vapori de amoniac la temperaturi extreme. Animalele sunt crescute pentru cresterea lor rapida ceea ce foarte des duce la probleme, probleme care sunt dezvoltate in general de plamanii si inimile lor, si, deasemenea, ele sunt recunoscute pentru ca dezvolta boli ale sistemului osos. Compassion in World Farming (Compasiune in Ferme) estimeaza ca milioane de pasari mor inainte de a ajunge la abator din cauza problemelor la inima, boli sau loviturile primite in timpul transportului.

Ford nu este primul care propune masuri extreme din cauza cresterii cererii de carne. Filosoful ''aggri-bussiness'', Paul Thompson a sugerat cresterea gainilor oarbe, din cauza ca studiile au aratat ca ele sunt mult mai rezistente la stres atunci cand sunt inchise cu sutele.

''Sunt numeroase diferente intre sistemul dominant in care sunt crescute animalele in acest moment si sistemul pe care il propun eu acum'', a declarat Fort revistei Wired UK, ''dar diferenta fundamentala este ca eu propun indepartarea suferintei. Daca ceea ce propun eu este o masura adecvata de a indeparta suferinta este un subiect care ramane de discutat.''

Sursa: takepart.com

Etica Propagandei - Jacques Ellul

Acest articol a aparut pentru prima data in Communication 6 (1981):159-175.

   La prima vedere,diferenta dintre etica si propaganda,sau mai bine spus despre ”etica propagandei” pare foarte usor de aratat:nu exista nici un pic de moralitate in jocul progandistic,si de aceea,nu serveste cu nimic nimanui sa incercam sa o judecam moral propaganda. Apartine unei zone inchise si impenetrabile,unde etica isi pierde drepturile. Sa declari faptul ca ”a face propaganda” este rau,este irelevant: propagandistul nu se ingrijoreaza sa-si puna asemenea intrebari si,propagandistul traieste cu faptul ca liderul sau sau grupul sau spune ca activitatea sa nu este una propagandistica. Etica intr-un sens strict moral sau filosofic nu are nici un fel de putere in aceasta activitate socio-politica,iar o judecata pozitiva sau negativa nu ar avea nici o influenta asupra acestui lucru. Dar,cineva poate realiza rapid ca aceste fapte ridica o sumedenie de intrebari si dificultati.
Propaganda serveste intr-adevar o etica,nu in sensul moral,ci mai mult instinctiv.Mai mult,ea insasi constituie o moralitate pentru multimi,pentru oameni,pentru grupuri,pentru clase sociale,pentru natiuni. Ultimul lucru,si acesta fiind si cel mai important, pare ca din ce in ce mai vizibil faptul ca,ceea ce propaganda construieste intr-un om nu mai poate fi distrus de fapte contrare cu acelea pe care el le crede adevarate sau i-au fost prezentate in mod eronat. Toate aceste lucruri ma fac arat criteriul etic pe care eu insami il folosesc pentru a arata amoralitatea propagandei.

Propaganda este o Morala.

  Propaganda se supune in mod evident unui numar de fapte care o fac sa fie posibila. Am studiat-o ca o tehnica. Dar,cum este si in cazul asta cand discutam despre o tehnica care afecteaza in mod direct viata oamenior,nu se mai poate discuta despre ea intr-un mod abstract si sa-i aplicam niste reguli mecanice asa cum facem in cazurile in care avem de a face cu tehnicile ce au legatura cu mediul chimic sau fizic. Trebuie sa avem in vedere reactiile specifice ale ei in prima masura si pe cealalta parte,de reactiile omului. Cu alte cuvinte,chiar daca pentru propagandist sau pentru publicist este pur si simplu chestiunea de a aplica rigoarea tehnicilor,toata aceastra procedura trebuie sa ne apara ca fiind ideologic-moral in aparenta,pentru ca omul nu reactioneaza intr-o maniera neutra:el nu poate admite sa fie sau sa se considere pur si simplu un obiect manipulat: pentru ca el sa ajunga sa creaa,sa urmeze drumul dorit,el trebuie sa resimta o satisfactie care este morala in natura sa.
Asadar,in sine,propaganda nu urmeaza o etica dar este obligata sa foloseasca una si sa construiasca una. Ca sistem de intervente,este practic-formala;ca parte integranta a vietii sociale,are nevoie de un continut moral in natura sa, dar,in nici un caz acest lucru nu inseamna ca se supune continutului sau. Dar trebuie sa o conduca si sa o faca sa fie asimilata. Si nici nu poate fi doar continut ideologic. Este doar o intrebare a persoanei care este spetit in a primi idei,o interpretare proprie a lumii:in continuare,el trebuie sa fie convins ca el insusi,partidul sau,clasa sa sociala,natiunea sa are dreptate,ca ei reprezinta Bunul si Justita. Convingerea sa este decisiva si,intr-un mod efectiv,il forteaza/speteste pe om in domeniul propagandei.
  Suntem,in aceasta situatie,in prezenta unei conditii cerute pentru eficacitatea propagandei,si nu este nici o urma de bunatate in domeniul propagandei insasi. In consecinta trebuie sa eliminam dinainte intrebarea:propaganda pare sa fie,ca si in cazul multor alte elemente tehnice,un intrument pur neutru in sine,chiar unul care poate fi folosit pentru orice fel de cauza- o cauza ”buna” precum pacea sau reconcilierea claselor sociale sau crestinismul,sau o cauza ”demonica” cum ar fi militarismul,revolutia sau ateismul. In realitate,nimic nu este mai departe de adevar! Nici un instrument tehnic nu este neutru;isi are propria logica inauntrul sau,si eu am aratat deja in Propaganda ca cel mai frumos ideal,odata ce este promis de propagnda,este modificat in esenta si in natura sa. In realitate,un ideal pozitiv nu are nici un inteles doar daca omul accede personal,cucereste si adera la ele prin o convingere adand si devine el insusi un germene al acelui adevar. In alt fel,el nu este nimic altceva decat un robot, ”deasupra demnitatii si libertatii”,care indeparteaza toate valorile pozitive ale aderentei sale,si doar pentru acest lucru,indeparteaza valorile pozitive ale idealului la care a aderat. Daca cineva adera la un ideal in asemenea maniera,acest lucru inseamna ca cineva poate accepta orice alt lucru,si poate sa devina,cu aceeasi convingere,aderent al idealului opus.
Asadar,suntem sigura ca o cauza este justa,nu prin a o masura cu o masura a idealului indefinit,sau impotriva unei anumite tiranii a vreunui Empyrean,mai degraba cu acelasi masuri cu care proprii suporteri sunt de acord,si a caror proprie justitie socoate ca,cauza lor este justa(si nu invers),atunci,toata actiunea propagandei care tinde sa faca oamenii sa se comporte intr-un anumit del fara sa-si dea seama de actiunile pe care le face si fara sa stie ca le-a ales,distruge insasi justita si bunatatea.
   Dar ne gasim acum la o rascruce: 1) Fie consideram umanitatea ca o unealta in mana unei actiuni superioare,si este,asadar,legitim ca ea sa fie manipulata,sa fie modificat creierul uman,sa se produca in mod artifical comportamentul-dar acest lucru inseamna ca individul este obedient in fata unui adevar in-uman,lucru care nu garanteaza in nici un caz ca acest adevar este super-uman (si daca este super-uman avem doar doua alegeri:ori este ceva necunoscut noua,si acesta este drumul care se numeste teologie negativa,ori el a coborat la nivelul nostru de intelegere,ceea ce Biblia numeste Cuvantul Domnului:2) Ori cineva considera ca adevarul nu poate fi altfel decat uman,dar in acest caz,implica faptul ca acel adevar particular nu poate fi transmis ca un mod de manipulare,nici prin tratare a omului ca pe un simplu obiect,ci doar printro aderenta voluntara. Cu alte cuvinte,nu exista nici o modalitate prin care cineva ar putea disocia mijloacele propagandei de mesajul pe care il poarta. Este un exemplu bun despre marea dezbatere care are loc in jurul ideilor de ”sfarsitul justifica modul” si ”modul corupe sfarsitul”,o dezbatere accentuata de faptul ca,aici,obiectul asupra caruia ”modul” actioneaza,este omul.
Cu siguranta nu o sa reincep aceasta problema aici,mai repede vreau sa arat concluzia la care am ajuns acum mult timp (in Presence of the Kingdom):ca sa spun asa,sfarsitul niciodata nu justifica modul pentru ca acolo nu exista nici o diferentiere in natura intre cele doua,dar,din contra,o continuitate:ca sa spun asa,nu exista nici un abis intre moduri si lucrurile catre care ele ne conduc,mai mult chiar,ca sfarsitul este rezultatul exact al modurilor prin care am ajuns la el. In alte cuvinte,modurile violente vor produce situatii violente si niciodata situatii pacifiste. Modurile injuste vor produce regimuri injuste care niciodata nu vor fi capabile sa imparta justitia,iar mijloacele corupte vor aduce coruptia ca rezultat final.
   Asadar,nu exista nici o distinctie care sa trebuiasca sa fie facuta dintre instrument,care poate fi neutru,si cauza,care va fi buna sau rea. Instrumentul participa in cadrul cauzei,iar ea este construita de catre instrument. Prin dimensiunea sa,propaganda se bazeaza pe bucuria prin care omul o vede ca pe un obiect cu care sa defineasca un lucru si nu ca o persoana pe care sa o respecte,acest lucru semnificand faptul ca implica degradarea omului,punandu-l in imposibilitatea de a accede la un lucru superior,il face iresponsabil,si ca,propaganda este in mod evident o negare a libertatii,oricum ar fi ea,naturala,obtinuta sau pe cale de a fi obtinuta. Acum,propaganda nu poate fi nimic altceva decat ceea ce este: un instrument al manipularii pentru obtinerea unui comportament obiectiv (ortopraxy=actiunea considerata corecta de catre manipulator n.t.). Asta insemnand,ca se supune,exclusiv,principiilor eficacitatii,regulilor tehnice de natura psihologica sau sociologica,fiind necesara folosirea instrumentelor care sunt ele insasi tehnici.
   Asadar,este necesar sa precizam ca o parte din moduri corup finalurile. Nu poate fi subordonata de nici un al lucru decat propriul sfarsit,care este eficacitatea. Propaganda,in realitate,se include si in ”aparat” si in ”tehnica” ale propagandei si al mesajului pe care il transmite.Pentru ca este evident ca se adreseaza oamenilor,asadar duce cu ea un mesaj. Nu este un semnal(cu toata ca uneori poate fi redus la acest lucru!). Dar acest mesaj poate fi ales ,calculat,combinat in relatie cu respect,si impreuna cu eficacele aparatului foarte complex. Cu alte cuvinte,chiar daca mesajul este in aparenta nobil si generos,este integrat intr-un intreg care priveste in mod conceptual,”ul ca un simplu obiect”. Propaganda nu trebuie sa aibe nici un mod extern de referinta,nici o valoare exterioara caruia sa ii fie subiect principal si in care cineva sa o poate judeca. Nu este nimic mai mult decat ”sfarsitul” integrat in ”modul”. Si de aceea este imposibil sa i se faca o judecata etica,si aceea care incearca sa formuleze una nu au nici o masura comuna cu realitatea ei.

Propaganda creeaza Etica 

   Dar aici ne lovim de o noua dimansiune a problemei: propaganda insasi creeaza o moralitate,o etica,un anumit comportament-dorit. Ii furnizeaza omului un criteriu prin care el evaluaeaza binele si raul. Este asadar,o noua situatie fata de felul in care se comprtau in societatile traitionale.. Suntem in afara normelor si in afara reflectiilor asupra moralitatii,amandoua numite de Bergson si de Max Weber,”moralitatea responsabilitatii-moralitatea convingerii”. Suntem in prezent in fata creeari unei moralitati artificiale,si prin astea vreau sa spun ca se formeaza o morala care se impune unui grup de oameni intr-un mod pe care ei nu l-au ales;nici nu a fost dezvoltat incetisor prin folosire sau obiceiuri,judecati si erori,incertitudini si alegeri,nici nu a fost pasat de la o generatie la alta printro transmitere usoara a ”transferului cultura”,ci a fost trasmisa ca un intreg sistem de comportamente obtinute prin aplicarea rapida si activa a modurilor tehnice(de unde vine marea diferenta dintre ”reproducere” a moralitatii prin cursul multor generatii),,si intotdeauna cu un scop totalitar,sa spunem asa,cuprinzand toata umanitatea,nelasand nici un fel de liber arbitru sau vreun loc nedeterminat,lucru care poate fi destructiv propagandei.
   Este intr-adevar o chestiune de morala,pentru ca,bazat pe aceasta infuzie,omul va face judecati despre ceea ce este bun si rau;va incepe sa aleaga modul in care se comporta(dar este o simpla chestiune de alegere programata de cinvingerea care nu permite nici o ezitare in comportamentul pe care il va urma,conceptul total fiind integrat initial). Dar aceasta este o moralitate care nu isi are radacini nici in experienta personala,nici in trecut,nici in ganduri;este o moralitate artificiala,creata si difuzata in afara oricarei convingeri contextuale. Convigenera este produsa de sistem. Si este o moralitate ideologica pana acum pentru ca comportamentul este cerut de alegerile ideologice.
Aici trebuie sa facem o comparatie cu religia. O religie presupune o aderenta credincioasa asupra unor lucruri certe iar aderenta,produce anumite actiuni,o anumita practica.”Credinta crestina” trebuie sa fie transmisa prin ”munci”. In aceeasi maniera,ideologia politica(nationalismul,comunismul,fascismul,etc.) sau ideologia economica(a productivitatii,a profitului, a capacitatii de a profita) necesita un anumit comportament:sacrificiu pentru cauza,consum,munca,etc. Aceste lucruri sunt determinate de ideologia care a fost implementata cu succes. Nu exista alte variante,nu exista posibilitatea de distantare,cu atat mai putin in domeniu religios ,unde, chiar si in cele mai apasatoare religii,distanta dintre Dumnezeu si credincios,exista posibilitatea ca primul sa aibe puterea sa aleaga anumite modele de comportament in dauna celorlalti. In propaganda,aceeasi identitate a ideologiei grupului si a modului in care el se comporta,exclude orice fel de deviatii. Si ajungem la concluzia anuntata la inceput: este imposibil prin natura sa sa se poate face o judecata morala din afara,asupra propagandei insasi pentru ca propaganda este creeatoarea unui nou set de valori etice.
   Suntem,asadar,in prezenta unei dileme comparabila cu aceea in care Kautsky l-a prins pe Bernstein,atunci cand cel din urma il critica pe Marx: Marx a creat un nou Weltanschauung,o conceptie globala. Pentru a putea critica in mod folositor,el trebuia sa se situeze de partea sistemului sau viziunii. Numai in a aplica metoda folosita de Marx ar putea fi benefic si s-ar putea critica sistemul creat de el;numai uzand premizele si propriul sistem ca punct de plecare,cineva are putea critica in mod serios si eficace sistemul creeat de Marx. Daca nu,daca cineva se situeaza pe o alta perspectiva,de exemplu una religioasa ori liberala sau idealista,acel om poate spune orice doreste,el nu v-a putea in nici un fel sa se atinga pe care Marx l-a creeat. De aceea obiectiile de natura filosofica cu o perspectiva dualista sau idealista nu vor putea in nici un caz sa modifice gandirea lui Marx,la fel cum se intampla si cu criticismul asupra economiei liberale ca un punct de start pur si simplu nu a avut nici un lucru in comun cu specificul economiei socialiste:asadar,intreaga procedura a fost o pierdere de timp.
   Este exact aceeasi situatie si in cazul propagandei: ea constituie un univers psiho-politic,elibereaza un ”imaginar” (in cel mai puternic inteles al gandirii moderne) producator de mituri si o reconstruire a universului pentru oricine adera la ea,ceea ce inseamna ca daca cineva se situeaza pe sine in acest univers (de exemplu,in lumea consumatorilor,acolo unde avem de aface cu propaganda cunoscuta mai bine sub numele de reclama) iar critica pe care o poate face va fi cu siguranta auzita si eficace,dar va fi adaugata in final reproducerii,reimprospatarii si cresterii propagandei. Vor aduce o mai mare interiorizare a imperativelor si a regulilor de comportament,dar,bineinteles,nici un fel de revizuire a moralitatii propagandei. Pe cealalta parte,daca cineva se situeaza in afara,el poate face o face o adevarata a ori morala (si intelectuala) critica dar care niciodata nu va putea atinge in vreun fel nici o structura ridicata de propaganda,de nivel psihologic ori sociologic.
   Moralitatea si etica nu au nici o putere asupra rezultatelor actiunii propagandei pentru ca cea din urma face posibil ca propaganda sa traiasca intr-un univers mai degraba etic decat politic sau economic; acestea sunt realitatile ,dar propaganda are ca tel ascunderea acesteia inauntrul unui discurs ideologic care se comporta ca un justificant pentru ca este moral. Pentru democrati,Hitler a afirmat permanent ca national-socialismul permite accesul spre o democratie superioara,una mai totala,superioara,etc. Si reciproc, o ”moralitate capitalista” nu a atins niciodata vreun Soviet. Am fost martorii conversiunilor religioase care sunt de alt tip.Si daca exista in momentul de fata un adversar in fata propagandei sovietice,el poate lua forma numai prin intermedierea acelora care,au fost in acel univers,l-au parasit(prin conversie) si pot vorbi aceeasi limbaj,dar care nu are nimic in comun cu limbajul etic: nu inepe cu morala,in schimb,incepe cu faptele care i-au fost aratate ( un proces tipic marxist!),si pe de alta parte,cu opozitia fata de atitudinea religioasa fata de altul. Cazurile lui Solzhenitsyn,Maksimov,Sakharov,Vlasov,A. Zinoviev,Yuli Daniel,Sinyaysky,etc,etc, sunt caracteristici precise ale acestul lucru.

Experienta nefolositoare

   Exista o afirmatie propusa foarte des in acest domeniu,ca,pusa fata in fata cu faptele,propaganda este inutila,si ca rezultatele ei sunt repede anihilate. Este necesar sa facem cunoscute aceste fapte. Dar tocmai propaganda este cea care previne aceste fapte pentru a nu fi privite ca atare. Dezvaluirile despre care am vorbit pot fi aduse doar de aceea care au trectut prin acel univers.
  Dar este un alt aspect al problemei pe care as dori sa-l discut: acela ca reiinoirea acelora care sunt prinsi de propaganda,aparitia unei noi generatii pentru care experienta batranilor lor nu le este in nici un fel trebuintatoare. SI aceasta este o problema morala;intr-un univers care tinde spre anomie (lipsa normelor sociale,lipsa normalitatii n.t.),nici o valoare nu este trecuta de la o generatie la alta,si din cauza acestui fapt,nici o experienta traita de o generatie mai veche nu este validata in ochii generatiei noi. Am facut greseli politice si am dori ca fii nostri sa profite de lectiile primite din cauza alegerilor gresite. Acest lucru este impsibil;discursul nostru trece neauzit pentru ca nu este inscris intr-un univers etic direct proportionat,si ii vedem umbland pe aceleasi carari pe care am umblat si noi. Nu-i putem cruta de greselile lor. Credinta populara a spus acum mult timp: fiecare generatie trebuie sa experienteze pe ea insasi. Dar in societatile traditionale,acest lucru este limitat. In societatea noastra ,a schimbarilor globale si accelerate,aceasta atitudine este dezastruoasa,si totusi,este mult mai raspandite ca inainte.O sa dau un exemplu despre acest triplu fenomen:confruntarea dintre propaganda si fapt-imposibilitatea transmiterii experientei de la o generatie la alta-inocenta aceste noi generatii impotriva propagandei.
   Exemplul este relatia dintre tinerii francezi si propaganda comunista. Tinerii din generatia mea,in anii ’30,erau extrem de sedusi de marxism,de succesul revolutiei,de fantasticele reusite ale URSS-ului,de critica impotriva slabiciunii democratiei si injustita capitalismului,si,de faptul ca el parea (comunismul) sa fie unicul raspuns valid impotriva fascismului. Eram complet sensibilzati de propaganda comunista si o intreaga generatie a crescut pe langa Partid.
Dupa aceea un numar de fapte ne-a inspaimantat. In primul rand,au fost procésele din Moscova in 1936-procese in care i-am vazut pe cei mari pe care am fost invatati sa ii admiram,Zinoviev,Kamenev,si chiar pe insusi Bucharin,condamnati la moarte in procese carora noua ni s-au parut din prima drept scandaloase si mincinoase. Era de necrezut ca au ajuns sa-I acuze pe acei oameni pentru complicitate cu fortele capitaliste,si ca au fost adusi intr-un mod in care s-au acuzat ei insusi.
   In aceeasi perioada,am experimentat alte evenimente la fel de suparatoare:atitudinea inspaimantatoare a Partidului Comunist Spaniol impotriva anarhistilor spaniol in timpul Razboiului Civil. A fost spus,dar un poate fi destul de mult spus,ca aliatul cel mai bun al lui Franco a fost Partidul Comunist spaniol. Pentru ca adevarata aparare a Republicii a fost condusa de anarhisti. Dar comunistii ii urau atat de mult pe anarhisti (si deasemeni,pe socialista) incat,in timpul razboiului,ei preferau sa ii atace pe anarhisti pe la spate si sa rezolve problemele dintre ei prin violenta decat sa ii ajute si sa lupte impreuna impotriva rebeliunii fasciste. Acum,toti cei care au facut parte din rezistenta republicana au reusit s vada acest lucru. Am iesit din aceste experimente disperati si ostili fata de comunism.
   O ultima experienta: tratatul germano-sovietic din 1938 prin care,in realitate,Stalin ii da mana libera lui Hitler ca el sa atace Europa. In mod curios,exista un progres in influenta acestor facrori:procesele au lasat masele comuniste indiferente;au acceptat explicatiile si au crezut propaganda. Activitatea anti-anarhista i-a suparat doar pe aceia care au participat in razboi;pe de o parte ‘’pactul’’ a provocat o criza in intregul partid,si o multime de membrii au plecat. Fie cum o fi,oamenii din generatia mea,dupa aceasta tripla experienta,au reusit sa gandeasca lucid si nu au mai fost niciodata prinsi de propaganda comunista.
   Nu a fost sa fie pentru ca totul a fost reinnoit:razboiul si Rezistenta,cooperarea fraterna cu comunistii,si actiunile lor eroice,admiratie. Oamenii mai batrani,ca mine insumi,au ramas neincrezatori,dar fara nici o putere;am vazut tineri de douazeci de ani intrand intr-o noua relatie cu Partidul Comunist: sa le vorbesti lor despre experientele din 1935-1939,un a insemnat nimic pentru ei.
   Memorii ingropate:ce ar putea face acestea in fata acestei proaspete propagande,si prin cuvant si prin exemplu;faceam judecate morale,si daca cineva ar fi trebuit sa traga o linie,noi am fi fost aceea care nu am fi fost crezuti. Am suspectat acei eroi pentru ca aveau un design sinistru. Cand Eliberarea a avut loc,acesti oameni tineri,cu moralul ridicat de propaganda si de actiuni,au refuzat s avada ‘’greselile’’ de care comunistii se faceau vinovati(executii in masa fara proces,lichidarea retelelor de dreapta ilegaliste de catre retelele comunista) si,atunci cand Tito a comis abominabila tradare,atunci cand l-a ucis pe adevaratul líder al rezistentei iugoslave-Mihailovic (care era in mod clar anti-comunist),tinerii au acceptat fara sa clipeasca ideea ca acest om,care a reorganizat armata iugoslava in 1941,si se alaturase luptei cu un an inaintea lui Tito,a fost un tradator si un agent platit al imperialistilor. Trebuiau avertizati ,asa cum vom vedea,in mod simplu,ce urma sa se intample.
Aceasta tanara generatie a rezistentei a primit in schimb cateva socuri psihologice care,pe multi,i-au facut sa-si abandoneze iluziile tineretii si a rezistentei:revolta muncitorilor din Berlin 1953 impotriva regimului sovietic, revoltele din Ungaria si Polonia din 1956 si in final,relatarile lui Khrushchev in cadrul al XX-lea congres. Ce socuri,ce deziluzii. Multi au iesit din partid. Lucrul surprinzator este ca un a fost o prea mare invalmaseala. Aceasta arata slabiciunea faptelor impotriva moralitatii dobandite de propaganda,pentru ca in tóate aceste cazuri exista chestiune recuperarii prin moralitate:comunismul a comis erori,dar acestea s-au intamplat doar pentru a apara saracii si opresatii,pentru a elibera lumea;asadar,toata critica la adresa partidului era considerata o tradare a tuturor acestor saraci.
   Acest argument al propagandei,in aparenta superficial,dar jucand cartea sentimentului moral ,creeat tot de propaganda,i-a atins chiar si pe intelectualii de talia lui J.P. Sartre;si cine vrea,poate gasi aceleasi explicatii date si in 1938,avand in vedere legitimitatea revolutiei proletare,in pericol din cauza imperialismului care era de fapt o amenintare asupra omenirii,si care era responsabil pentru revoltele din Berlin si Ungaria:URSS-ul un a facut nimic mai mult decat sa raspunda si sa protejeze oamenii care au fost minititi de catre tradatori.
    Este remarcabil faptul ca putem vedea ca propaganda se reinnoieste foarte putin. Exact acelasi discurs moral si justificator care a fost folosit in 1938,in 1956 si in 1968:moralitatea si virtutea sunt integrate in propaganda care pare sa le faca pe cele doua foarte vizibile. Si in curand tóate aceste lucruri vor fi sterse de o noua generatie,pentru ca oamenii carea aveau 20 de ani in 1958 de exemplu,evenimentele din ultimii 10 ani vor fi necunoscute pentru ei;ultimul lucru ramas de exemplu,in Franta a fost razboiul algerian atunci cand Partidul Comunist a devenit inca odata protectorul saracilor,al colonizatilor,evidenta faptului ca teoría lui Lenin asupra imperialismului este corecta,si ca singura abominatie era capitalismul: propaganda a digerat aceste lucruri.
In schimb,aceasta noua generatie de militante puri si inocente,care au vazut total prin imaginile furnizate de partid,au receptionat un soc dublu si profund: revolta tinerilor din 1968 si invazia Cehoslovaciei. Pus fata in fata cu revolta tinerilor,Partidul Comunist Francez a luat o atitudine extrem de brutala,de condamnare,si acest lucru a fost in perfecta conformitate cu atitudinile pe care le-a avut intotdeauna in situatiile in care pareau a avea o orientare anarhista. Partidul Comunist,fiindu-i frica sa nu fie coplesit din ‘’stanga’’;prefera sa se alieze cu dreapta reactionara decat sa permita o revolutie spontana sa aibe loc. Lenin intotdeauna a condamnat tentintele de stanga (o boala din copilaría comunismului) si spontaneitatea muncitoareasca,pentru carea avea un dispret imens.
Dar a fost difícil pentru militantii hardcore ai Partidului Comunist Francez sa nu raspunda chemarii revolutiei,vigorii sloganurilor si autenticitatea tinerilor de pe strada carea pareau capabili sa darame structurile puterii. A existat in acea clipa un momento de máxima tensiune,iar disciplina de partid a trecut prin momente dificile pana sa se impuna,exact ca in 1938 si 1956. Chiar mai mult,pentru ca speranta unui ‘’socialism cu o fata umana’’ a fost spulberata de invazia soviética. Parea total injusta prevenirea Cehoslovaciei din a-si alege propriul drum iar argumentul ‘’imperialismului amenintator’’ parea sa fie inselator.
   Oricum,in ciuda multor critici si a unor refuzuri,Partidul Comunist a ramas stabil,si un si-a schimbat in nici un fel discursul si propaganda,si s-a decis in favoarea unei ‘’dezaprobari’’ formale in fata invadarii Cehoslovaciei de catre Rusia. Aceste ‘’dezaprobari’’ fac si sunt parte dintro ‘’propaganda integrata’’ care sa valorifice moral rezultatul continuator al contactului. Partidul Comunist Francez continua sa se afiseze in ‘’linia generala’’,cu foarte putine diferente. Dar militantii sunt nelinistiti. Din 1970 incolo,nu se mai discuta despre aceasta afacere,ea fiind considerata moarta.
Exceptand aparitia lui Solzhernityn. Si aici suntem in presenta unui fenomen moral de o mare importante: tocmai am demonstrat ca faptele nu schimba nimic in atitudinea produsa de propaganda. Cele mai evidente lucruri supuse unei judecati morale,contrar normelor morale,sunt complet neajutorate cand sunt puse fata in fata cu reinterpretarea lor facuta de propaganda. Si mai exact,una la mana,pentru adulti,notam un anumit angrenaj instantaneu,intrebari care se ridica in mod sigur,care pentru o minoritate insignifianta inseamna refuzare si abandonarea partidului,dar pentru majoritate,explicatiilor vor produce situatii de justificare morala si o satisfactie sufiecienta. Pe de alta parte,avem de aface aici in mod special cu noile nivele ,noua generatie,si problema aici este simplu de anihilat,faptele care au cauzat scandal si judecati morale sa fie facute sa dispara in istorie.
Asadar,propaganda are ca scop principal,sa reproduca inocente de la o generatie la cealalta (in ambele intelesuri ale cuvantului:ignoranta si non-culpabilitate morala). Si poate face acest lucru tocmai pentru ca generatiile se succed una pe cealalta pe cand aparatul de partid,care faca ca propaganda sa functioneze,ramane constant(neschimbat n.t.),si partidul,ca in URSSmcrede ca comunismul va fi etern in fata sa si il va ajuta sa castige lupta. Ce va aduce cu adevarat criza intelectualilor si a liderilor Partidului Comunist Francez nu va fi faptul insasi,ci publicarea unor carti al caror timp a sosit (contrar lui Kravehenko),intr-un climat favorabil,si,in special,sustinute de o propaganda remarcabila care cere ca certe intrebari de natura morala,in general bine ascunse de propaganda,sa fie puse.
Cu alte cuvinte,aparitia unei propagande ‘’credibile’’ va incepe sa ‘’creasca’’ constiinta morala dreapta/credibila. A fost facuta ‘’credibila’’ de catre personalitatea martorului. Analiza si marturia lui Solzhenitsyn,ajung sa provoace o criza brusca de constiinta morala printre intelectualii comunista. Dar un descoperirea faptului insasi (dovezile despre existenta taberelor de concentrare sovietice erau foarte bine stiute cel putin din 1948);este impactul propagandei la un nivel umanitarial si moral.
Intelectualii comunista care examinau problemele morale inca din 1968 au criticat ceea ce ei au trait si crezut mai mult de douazeci de ani. Dar este adevarat ca acest lucru sa intamplat si cu generatia care a experimentat perioada de Rezistenta: incocentii din 1940-1944. Plecarea lor din partid,criticismul lor,o sa aibe mari repercursiuni si or sa cauzeze multe discutii,dar numai in cazul in care intelectualii folosesc media. Plecarea lor a fost spectaculara . Dar au existat mereu largi factiuni ale partidului care au disparut odata cu crizele care apareau. Este estimat ca,aproximativ 70.000 de membrii ai Partidului Comunist Francez pleaca in fiecare ani.SI in timpurile de criza,pe care tocmai le-am mentionat,cifra se situeaza undeva pe la 200.000 de mii.Nu vorbim despre acesti oameni care parasesc partidul pentru ca sunt oameni obisnuiti,oameni obscuri;nu au nici un grad,si ei sunt imediat inlocuiti de alti aderenti,dornici si inocenci militante,oameni tineri care descopera universal prin adevarul comunismului,si ei ignora tot,procésele,Pactul,revolta din Ungaria,si zdrobirea Cehoslovaciei. Si acum ei ignora tot ce il priveste pe Solzhenitsyn:tóate lucrurile sunt rezolvate. Socul moral cauzat de cartea lui,sa stins. Partidul trebuie sa devina un pic mai liberal,in aparenta,pentru cativa ani,iar noii intelectuali care adera la partid,un mai simt nevoia sa il critice;generatia lui Gardaudy,P. Daix,etc.,este trecuta.
   Tocmai am vazut la televizor o emisiune despre Congresul Tineretului Comunist. Am vazut fetele tinere si inocente pe care le-am vazut intotdeauna in locul acela,acelasi entuziasm,aceeasi incredere absoluta in cuvintele conducatorilor,aceeasi certitudine asupra revolutiei si despre excelente URSS-ului,si aceeasi admiratie pentru revolutia din 1917. Totul a disparut. Cu atat mai mult cu cat invazia Afganistanului ridica acestor neofiti o problema agonizanta: cum se face ca tara justitiei,a luptei impotriva imperialismului,a anticapitalismului,sa se conduca in asemenea maniera? Stupoarea a cuprins lumea:’’Niciodata acest lucru un a mai fost vazut.’’ Sa uitat faptul ca acest lucru se mai intamplase inca de 10 ori inainte. Si gasim reinnoite aceleasi explicatii laborioase:este vina americanilor care au ocupat Pakistanul;este vina Pakistanezilor care sunt adevaratii agresori;este vina minoritatilor rebele;de fapt afgani au chemat URSS-ul in ajutor. De ce sa te obosesti sa faci o analiza corecta si sa inventezi noi argumente daca experienta arata ca aceasta forma de propaganda,pe distanta lunga,stinge toata indignarea morala si sterge faptele? Da,vor exista cateva sute de oameni care vor pleca. Si o noua generatie le va lua locul;ei vor ignora Afganistanul,la fel ca si restul lucrurilor. Cu alte cuvinte,propaganda fiind strict anti-morala,sa raspandit dealungul anilor,este in acelasi timp creatoarea unei noi moralitati si este baza unui nou univers mental fondat pe instantanetitate,si pe absenta trecutului.

 

De la Etica la Amoralitatea Propagandei

   Este evident faptul ca a judeca amoralitatea propagandei,si compatibilitatea dintre ética si propaganda,omul trebuie sa admita existente unei anumite etici fondata pe valori;trebuie sa construiasca un anumit tipar al existentei umane;trebuie sa aibe o idee certa despre om. Tocmai de aceea am putut spune ca propanda este oferitoare de moralitate,in acelasi timp fiind amorala. Sa ne intoarcem la exemplul marxist-leninist,este evident ca daca cineva adopta ideea lui Lenin despre comportament,acel om isi construieste o anumita moralitate. Criteriul:’’ Tot ceea ce este favorabil proletariatului in lupta de clasa este bun,iar tot ceea ce ii este nefavorabil este rau’’(Statul si Revolutia). Si va justifica propaganda favorabila proletariatului,dar ceea ce avem noi aici este utilitarianism fara valori. Cu siguranta un o sa prezint valorile prin care am reusit sa apreciez amoralitatea propagandei,in schimb o sa prezint atitudini existente in care m-am aflat.
In primul rand,exista chestiunea autojustificarii. Propaganda functioneaza in urmatorul mod: reprezinta trecerea dintre ‘’este putere’’ catre ‘’este corect si just ca acolo sa existe aceasta putere.’’ Cu alte cuvinte,are,ca rol,justificarea morala a continutului. Mereu,chiar si atunci cand e revolutionara si contestatara,toata propaganda este pur si simplu de natura autojustificatoare(prin denuntarea celorlalti ca fiind raul). Ofera justificare aderentilor in mod individual la fel ca si grupului care o organizeaza si o distribuie. Dar tocmai din cauza acestui lucru duce inevitabil spre totalitarianism,pentru ca,din moment ce se presupune ca ‘’este corect si just ca acolo sa existe aceasta putere’’,se va trece imediat la ‘’asadar un poate di decat aceasta putere,tóate celelalte sunt inacceptabile si trebuiesc eliminate.’’
   Orice fel de propaganda este prin natura sa totalitara si tinde sa excluda pluralismul. Acum,apeleaza la o nevoie,la o cerere,la o dorinta a omului modern care cauta in primul rand sa se justifice,sau sa fie justificat,sa fie declarat just tocmai pentru ca traieste intr-un univers unde este foarte disputat,pentru ca se simte tras in a face acte injuste si pentru ca un mai are nici un loc in care el sa se intalneasca cu religia,de exemplu cu crestinismul,care are in mod precis,o justificare religioasa.Dar marea diferente este facuta de faptul ca crestinismul niciodata un ofera justificarea ca atare;niciodata nu-l declara pe om ca si cum ar fi just,ci numai salvat,iertat,justificat;si acest lucru nu este un lucru dobandit,este un dar. Dar omul moder,partidele moderne,vor sa fie declarate juste.

O tripla critica

   As spune ca inauntru se gaseste primul meu element estimativ: Toate procésele de autojustificare,la orice nivel ar fi,par a fi false,periculoase si capcane. Este poarte spre distrugerea tuturor formelor etice si a valorilor presente in acest momento. Tot comportamentul etic, imi pare,implica o chestionare a sinelui,o analiza,si acceptarea adevarului unei alte persoane trebuie chestionata de ceilalti. Este pretul care trebuie platit de omul care vrea sa-si cunoasca adevarata valoare si ca sa aibe o relatie cu adevarul. Aici,un este o chestiune de auto-critica asa cum se practica in interiorul partidului comunist(in evul mediu avea loc in biserica) si nici de culpabilitate asa cum este ea inteleasa de psihanalisti. Unul se poate recunoaste si singur ca fiin un mincinos ori ca fiinta muritoare fara ca sa traiasca cu un fel de culpabilitate mórbida.Dar auto-examinarea,examinarea constiintei(asa cum era numita in vechiul vocabular crestin),recunoasterea propriilor greseli,si dorinta de a cauta adevarul in dauna oricarui lucru,imi par mie ca consituie elemente ale vietii etice,ale oricarei relatii.
   A fost in primul rand bazat pe obiectia mea in fata auto-justificarii atunci cand am observat ca propaganda este amorala si conduce propagandistul spre un comportament periculor (lucru care a fost verificat de propaganda,inclusiv reclame,cu tóate pericolele pe care le are la tóate nivélele,sau care se arata acum,in industria igienei sau economiei!).
   A doua chestiune in reflectia mea ética este apropiata de descrierea mea din al doilea paragraf al acestui articol: un exista nici o existente morala daca nu isi are radacini in trecut,un este situata in continuitate-continuitatea vietii unui om la fel de mult ca cea a unui grup sau historia unei tari. Un exista moralitate in instantaneitate. Este fals san e gandim ca omul este in stadiul 0 si ca fiecare momento el trebuie sa aleaga si sa ia decizii. Ar fi o libértate ca in paradoxul lui Buridan.
Omul cu nici un fel de existente morala,exceptand referintele spre totalitatea experientelor sale,sau cele care i-au fost ‘’predate’’ lui si din care o ‘’lectie’’ se poate trage;si ‘’Wisdom of nations’’ este un fel de compozit al acestor reflexii. Aceasta presupune,asadar,o continuitate istorica,o readucere aminte,o recapitulare,o cunoastere,pe momento ce experienta se intampla,o explicatie a ce a avut loc. Nu vorbesc aici de marile principii morale si de valori,ci de existente morala. Si in aria credintei (crestine),ética existentei presupune ‘’repetitie’’(in sensul kierkagaardian al cuvantului). Nici o moralitate un exista atunci cand cineva pretinde ca se situeaza pur si simplu in prezent,in instantaneu.
Acest lucru a fost evident atunci cand in jurul anilor ’30,ideea de morala a ‘’sinceritatii succesive’’ a fost raspandita de Andre Gide,de exemplu dar si de T.H. Lawrence.
  ‘’Cand spun acest lucru azi,sunt complet sincer si adevarat,dar peste o ora,sau maine,o sa simt altfel,o sa inteleg alte lucruri;o sa fiu in stare sa spun lucrul opus si sa fiu la fel de sincer’’(o problema foarte serioasa,de exemplu,de fidelitate in cuplu).Aceasta este negarea totala a eticii si a existentei morale.
Si,este precis cazul de fata,al prezentului imediat,anihilarea cuvintelor si actelor din trecut,in care propaganda ne-a pus. Nu exista obstacol mai mare decat historia (continuitatea)si filosofía(reflexii explicative bazate pe experienta evenimentelor) ,pentru propaganda. Propaganda este,asadara,distrugatoare de posibilitati,a fundatiilor,a bazei etice.Dar daca o judec in consectinta,este,evident,pentru ca am crezut ca moralitatea exista numai in acest proces(mentionat deja) al inradacinarii,reflexiei si neuitarii.
   La final,a treia tema critica,al treile criteriu etic (valid pentru toata lumea,un vorbesc in mod specific despre o ética crestina),este faptul ca pentru mine un exista nici o posibilítate ca ética sa fie cladita si deasemeni, existentea morala, fara referinta fata de ceilalti,in dialog si in participare la o viata comuna. Toate eticile sunt etici de intalnire. Unul nu poate avea o comportament moral de unul singur. Si este tocmai schimbul de cuvintel acela care imi permite sa ma construiesc pe un nivel moral,iar in acelasi timp,cuvintele mele il ajuta pe un altul sa se comporte. Impreuna,alegem o orientare (chiar si atunci cand se pune problema despartirii,separarii,diferentierii). Etica presupune,interactiune sau diferente fara excluderi. Moare atunci cand devine o lege rigida impusa din afara. Procesul care permite sociabilitatea este interiorizarea legii de catre copil,dar aceasta lege un este formata de directive abstracte,obiective sau anonime;poate fi obtinuta si interiorizata unmai daca exista relatii,dialog,cautare intre parinti si copiul acesta fiind primul si cel mai important lucru intre parinti si copil. Relatiile cu altii sunt creatoarele in acelasi timp a personalitatii cat si a existentei morale.
   Dar,am vazut in mod special ca propaganda substituie:pentru aceasta relatie este propusa un soi de colectivitate,unde fiecare persoana ramane complet singura iar in acelasi timp apartine si intregii mase,unde nici un fel de interiorizare a legii nu este posibila,unde comportamentele apar ca fiind cópiate din exterior,din manipularea de care omul nu stie nimic. Este, asadar, prin natura sa, lucrul cel mai opus al oricarui fel de existente morala;si doar prin acest lucru,cel putin daca ne luam dupa cele trei criterio pe care le-am declarat mai sus,un pooate produce nici o etica si nici nu poate fi supusa vreunei etici. Este opusul oricarui fel de ética.