Un abecedar primitivist - John Moore

Un abecedar primitivist

John Moore

(acest eseu a apărut pentru prima dată în Green Anarchist)

NOTA AUTORULUI: Aceasta nu este o declaraţie definitivă ci pur şi simplu o relatare personală, şi caută să explice în termeni generali ce se vrea a fi înţeles prin anarho-primitivism. Aceasta nu vrea să limiteze sau să excludă, ci să furnizeze o introducere generală în subiect. Îmi cer scuze pentru inexactităţi, interpretări greşite sau generalizări (inevitabile).

Ce este anarho-primitivismul ?

Anarho-primitivismul (a.k.a. primitivism radical, primitivism anti-autoritarian, mişcarea anti-civilizaţie, sau doar primitivism) este un termen stenografic pentru un curent radical ce critică totalitatea civilizaţiei dintr-o perspectivă anarhistă şi caută să iniţieze o transformare vastă a vieţii umane. Strict vorbind, nu există un asemenea lucru precum „o ideologie anarhoprimitivistă”. Fredy Perlman, o voce însemnată în acest curent a spus odată : „Singurul nume de –ist la care răspund, este cel de violoncelist”. Indivizii asociaţi acestui curent, nu doresc să fie aderenţii unei ideologii ci pur şi simplu oameni ce caută să devină indivizi liberi, în comunităţi libere aflate în armonie una cu cealaltă şi cu biosfera, şi pot prin urmare refuza să fie limitaţi de termenul „anarho-primitivist” sau orice altă etichetare ideologică. În cel mai bun caz, anarho-primitivismul este o etichetă convenabilă, folosită pentru a caracteriza diverşi indivizi cu un proiect comun: abolirea tuturor relaţiilor de putere - de exemplu, structuri de control, coerciţie, dominaţie şi exploatare - şi crearea unei forme de comunitate ce exclude toate relaţiile de acest fel.

Atunci de ce este termenul anarho-primitivism folosit pentru a caracteriza acest curent?

In 1986, cercul din jurul ziarului Fifth Estate din Detroit a indicat că se află angrenat în dezvoltarea unei „analize critice asupra structurii tehnologice a civilizaţiei vestice, combinată cu o reevaluare a lumii indigene şi caracterul comunităţilor primitive şi originale. În acest sens suntem primitivişti…”.Grupul Fifth Estate căuta să completeze o critică a civilizaţiei ca un proiect de control, cu o reevaluare a primitivului, pe care îl considerau ca pe o sursa de reînnoire şi inspiraţie anti-autoritariană. Această reevaluare a primitivului are loc dintr-o perspectivă anarhistă, o perspectivă preocupată cu eliminarea relaţiilor de putere. Indicând către o sinteză pe cale de apariţie a anarhiei post-moderne şi a primitivului (în sensul original), viziune ecstatică bazată pe Pământ, cercul Fifth Estate indică:

Nu suntem anarhiști în sine, ci pro-anarhie, ceea ce înseamnă pentru noi trăirea unei experiențe integrale, nepotrivită cu Puterea, și respingerea oricărei ideologii…Munca noastră asupra FE, ca proiect explorează posibilitățile pentru propria noastră participare în această mișcare, dar lucrează deasemenea pentru redescoperirea rădăcinilor primitive ale anarhiei și deasemenea pentru a-i documenta actuala expresie. Simultan, examinăm evoluția puterii în mijlocul nostru pentru a sugera noi terenuri pentru contestații și critici cu scopul de a submina actuala tiranie a discursului totalitar modern - ca hyper-realitatea ce distruge sensul uman și prin urmare solidaritatea, simulându-le cu ajutorul tehnologiei. Susținerea tuturor luptelor pentru libertate reprezintă necesitatea centrală: să recâștigăm un discurs cu adevărat uman înrădăcinat în ajutor reciproc autonom, inter-subiectiv și asociat îndeaproape cu lumea naturală.

Scopul este dezvoltarea unei sinteze a anarhiei primare și contemporane, o sinteză a aspectelor concentrate pe ecologic, non-etatiste, anti-autoritare a stilurilor de viață primitive, cu cele mai avansate forme de analiză anarhistă asupra relațiilor de putere. Scopul nu este copierea sau întoarcerea primitivului, ci pur și simplu, să vedem primitivul ca pe o sursă de inspirație, exemplificând forme de anarhie.

Pentru anarho-primitiviști, civilizația este contextul în care se dezvoltă multiplicitatea relațiilor de putere. Unele relații de putere de bază sunt prezente în societățile primitive iar acesta este un motiv pentru care anarhoprimitiviștii nu caută să copieze aceste societăți - dar în civilizație, devin relațiile de putere persuasive și înrădăcinate practic în toate aspectele vieții umane și ale relațiilor umane cu biosfera. Civilizatia - numita dealtfel și megamașina sau Leviatanul - devine o mașinărie ce își ia avântul și trece dincolo de controlul presupușilor ei lideri. Împuterniciți de către rutinele vieții zilnice, ce sunt definite și conduse de modele de obediență interne, oamenii devin sclavii masinariei, sistemul civilizatiei însăși. Doar larg răspânditul refuz al acestui sistem și al diverselor forme de control ale acestuia, revolta împotriva puterii însăși pot aboli civilizația și oferi o alternativă radicală. Ideologii precum marxismul, anarhismul clasic și feminismul se opun unor aspecte ale civilizației; doar anarho-primitivismul se opune civilizației, contextul înăuntrul căruia diversele forme de opresiune proliferează și devin persuasive și întradevăr posibile. Anarho-primitivismul încorporează elemente de la diverse curente de opoziție – conștiința ecologică, anti-autoritarianismul anarhist, critici feministe, idei situaționiste, teorii zero-muncă, critică la adresa tehnologiei - dar trece dincolo de opoziție în fața formelor singulare de putere la a le refuza pe toate și de a oferi o alternativă radicală.

Cum se diferențiază anarho-primitivismul de anarhism sau alte ideologii radicale ?

Din perspectiva anarho-primitivismului, toate celelalte forme de radicalism apar ca reformiste chiar dacă acestea se consideră sau nu revoluționare. Marxismul și anarhismul clasic, spre exemplu vor să preia civilizația, să-i relucreze structurile într-o anumită măsură și să-i îndepărteze abuzurile și opresiunile cele mai rele. În orice caz 99% din viața în civilizație rămâne neschimbată în scenariile lor viitoare, exact pentru că aspectele civilizației pe care le pun sub semnul întrebării sunt minimale. Deși ambele vor să abolească capitalismul iar anarhismul clasic ar aboli și statul, modelele de viață de pretutindeni nu s-ar schimba prea mult. Deși ar putea fi niște schimbări în relațiile socio-economice, cum ar fi controlul muncitorului asupra industriei și consilii ale cartierelor în loc de stat, și chiar o concentrare asupra ecologicului, modelele de bază ar rămâne neschimbate. Modelul vestic al progresului va fi pur și simplu îmbunătățit și va continua să funcționeze ca un ideal. Societatea de masă va continua de fapt, cu majoritatea oamenilor muncind, trăind în medii artificiale, tehnologizate și supuși formelor de coerciție și control. Ideologiile radicale de stânga caută să captureze puterea, nu să o abolească. Prin urmare, acestea dezvoltă diverse tipuri de grupuri exclusive – cadre, partide politice, grupuri de ridicare a conștiinței- cu scopul de a câștiga adepți și de a plănui strategii pentru preluarea controlului. Organizațiile sunt pentru anarho-primitiviști doar înșelătorii, găști pentru a pune la putere o anume ideologie. Politica, « arta și știința guvernului », nu face parte din proiectul primitivist; doar o politică a dorinței, plăcerii, ajutorului reciproc și libertății radicale.

Unde își are puterea originea, conform anarho-primitivismului?

Din nou, o sursă de dezbatere între anarho-primitiviști. Perlman vede apariția instituțiilor impersonale sau a relațiilor de putere abstracte ca pe momentul definitoriu în care anarhia primitivă începe să fie demolată de către relațiile sociale civilizate. În contrast, John Zerzan localizează dezvoltarea medierii simbolice - în diversele ei forme: număr, limbaj, timp, artă și mai târziu agricultură- ca pe mijloacele de tranziție de la libertatea umană la o stare de domesticire. Concentrarea asupra originii este importantă în anarhoprimitivism deoarece primitivismul caută, într-o manieră exponențială, să expună provocarea și să abolească toate formele multiple de putere ce structurează individul, relațiile sociale, și inter-relațiile cu lumea naturală. Localizarea originilor este o cale de identificare a ceea ce poate fi salvat în siguranță din epava civilizației, și ceea ce este esențial de eradicat în caz că relațiile sociale reîncep după colapsul civilizației.

Ce fel de viitor este prevăzut de către anarho-primitiviști ?

Jurnalul anarho-primitivist „Anarchy: A Journal of Desire Armed” prevede un viitor ce este „în mod radical cooperativ și comunitarian, ecologic și feminist, spontan și sălbatic”, iar aceasta ar putea fi cea mai apropiată descriere pe care o puteți obține! Nu există nici o schiță, nici un model sigur, deși este important să insistăm că viitorul prevăzut nu este „primitiv” în nici un sens stereotipic. Așa cum a spus-o Fifth Estate în 1979 : „Haideți să ne anticipăm criticii care ne vor acuza că vrem să ne ducem „înapoi în peșteri.” bucurându-ne de confortul civilizației în timp ce îi suntem cei mai aspri critici. Noi nu expunem Epoca de Piatră ca pe un model pentru utopia noastră [.] și nici nu sugerăm o întoarcere la cules și vânat ca mijloc pentru traiul nostru.” Ca o rectificare la această concepție falsă, este important să insistăm că viitorul prevăzut de anarho-primitivism este sui generis - este fără precedent. Deși culturile primitive alimentează sugestii despre viitor, iar acel viitor ar putea foarte bine să încorporeze elemente derivate din acele culturi, o lume anarho-primitivistă ar fi probabil destul de diferită față de forme anterioare de anarhie.

Cum privește anarho-primitivismul tehnologia ?

John Zerzan definește tehnologia ca pe „ansamblul de diviziune a muncii/producției/industrialismului și impactul său asupra noastră și a naturii. Tehnologia este suma mediației între noi și lumea naturală și suma separărilor ce ne mediază unul de celălalt. Este toata truda și toxicitatea necesară pentru a produce și reproduce starea de hyper-alienare în care lâncezim. Este textura și forma acomodării la orice nivel al ierarhiei și dominației.” Prin urmare, opoziția față de tehnologie joacă un rol important în practica anarhoprimitivistă. Cu toate acestea, Freddy Perlman spune că „tehnologia nu e altceva decât arsenalul Leviatanului”, „colții și ghearele sale”. Anarhoprimitiviștii se opun astfel tuturor formelor de tehnologie (industrială), dar există dezbateri cu privire la importanța tehnologiei pentru dominație în civilizație. Ar trebui făcută o distincție între instrumente (sau implementări) și tehnologie. Perlman arată că popoarele primitive dezvoltă tot felul de instrumente și unelte, dar nu tehnologii : „obiectele materiale, peșterile și canoe-urile, bețele de săpat și pèreții, erau lucruri pe care individul le putea face, sau erau lucruri care, precum un perete, necesitau cooperarea mai multora cu o singură ocazie…Majoritatea uneltelor sunt antice, și surplusurile (materiale), (aceste unelte care se presupune că pot fi făcute posibile) au fost coapte de la primul răsărit, dar nu au dat naștere instituțiilor impersonale. Oamenii, viețuitoarele, dau naștere amândurora.” Uneltele sunt creații pe o scară mică, localizată, produsele fie ale indivizilor sau ale unor grupuri mici cu ocazii speciale. Prin urmare, ele nu dau naștere sistemelor de control și coerciție. Tehnologia, pe de altă parte, este produsul sistemelor sincronizate la scară largă de extracție, producție, distribuție și consum și astfel de sisteme își capăta propriul avânt și propria dinamică. Astfel, ele cer structuri de control și obediență la scară largă – ceea ce Perlman numește instituții impersonale. După cum Fifth Estate arăta în 1981 : „tehnologia nu este un simplu instrument pe care îl putem folosi după bunul nostru plac. Este o formă de organizare socială, un set de relații sociale. Are propriile sale reguli. Dacă ne vom angaja în folosirea ei, trebuie să-i acceptăm autoritatea. Mărimea enormă, interconexiunile complexe și stratificarea sarcinilor, care compun sistemele tehnologice moderne fac necesară comanda autoritariană și imposibilă luarea de decizii individuală și independentă.”

Anarho-primitivismul este un curent anti-sistemic : se opune tuturor sistemelor, instituțiilor, abstracțiunilor, artificialului, sinteticului, și mașinăriei, pentru că toate acestea întruchipează relații de putere (precum și dominație și distrugere a naturii). Anarho-primitiviștii se opun astfel tehnologiei și sistemului tehnologic, dar nu și folosirii instrumentelor și uneltelor (asta ar fi absurd !) în sensul indicat aici.

Cum rămâne cu medicina ?

Contrar părerii generale, viața înainte de civilizație nu era „urâtă, brutală și scurtă” ci de fapt, era sănătoasă, stabilă și plăcută. Populaţiile primitive aveau puține sau deloc probleme cu bolile până să vină în contact cu civilizația. În cele din urmă, anarho-primitivismul se referă în mare parte la vindecare – vindecarea rănilor care s-au deschis în indivizi, între oameni, și între oameni și natură, rănile care s-au deschis prin intermediul civilizației, prin putere, incluzând Statul, Capitalul și tehnologia. Filosoful german Nietzsche spunea că durerea, și modul în care este ea tratată, ar trebui să fie în centrul oricărei societăți libere și din acest punct de vedere, are dreptate. Indivizii, comunitățile și Pământul însuși au fost mutilate într-o măsură mai mare sau mai mică de către relațiile de putere ce caracterizează civilizația. Oamenii au fost mutilați psihologic dar și agresați fizic de boli. Asta nu înseamnă că anarho-primitivismul poate aboli durerea sau boala ! Totuși, cercetările au dezvăluit că multe boli sunt rezultatul condițiilor de trai civilizat, și că dacă aceste condiții ar fi distruse, atunci anumite tipuri de dureri sau boli ar putea să dispară. Cât privește restul acestora, o lume care plasează durerea în centrul său ar fi puternică în căutarea sa de a le alina cu medicamente. Cu toate acestea, tehnologia de vârf în schimbare, forma de medicină practicată în vest, bazată pe farmaceutice, nu este singura formă de medicină posibilă, există foarte multe metode naturale, pe bază de plante, de a trata boli, care ar putea înlocui tehno-„medicina” vestică. Chestiunea cu privire la alcătuirea medicinei într-un viitor anarho-primitivist depinde de ceea ce e posibil și ceea ce oamenii doresc, fără a compromite modurile de viață ale indivizilor din comunitățile libere, centrate pe ecologie. La fel ca pentru toate celelalte întrebări, nu există nici pentru aceasta un răspuns dogmatic.

Cum rămâne cu populația ?

O chestiune controversată, în special datorită faptului că nu există un consens printre anarho-primitiviști cu privire la acest subiect. Unii oameni susțin că reducerea populației ar fi necesară ; alții susțin că ar trebui pe baze ecologice și/sau să suțină tipul de viață prevăzut de anarho-primitiviști. George Bradford, în a sa How deep is deep Ecology ? susține că, controlul femeilor asupra reproducerii ar duce la o scădere a numărului populației. Viziunea personală a acestui scriitor este că populația ar trebui să fie redusă, pentru că nivelul curent al populației este nesănătos atât pentru oameni cât și pentru Pământ, dar că acest lucru va apărea printr-un proces natural – ex. atunci când oamenii mor, nu toți sunt înlocuiți, astfel numărul populației scăzând și în cele din urmă stabilizându-se. Anarhiștii au susținut de mult timp faptul că într-o lume liberă, presiunile sociale, economice și psihologice spre reproducere excesivă ar fi eliminate. Ar fi pur și simplu multe alte lucruri interesante de făcut care ar preocupa timpul oamenilor ! Feministele primitiviste susțin că femeile, eliberate de restrângerile de gen și de structura familiei, nu ar fi definite de capacitățile lor reproductive precum în societățile patriarhale, iar asta ar duce de asemenea la scăderea nivelurilor populației. Prin urmare, populația e foarte probabil să scadă, cu sau fără voia ei. La urma urmelor, după cum explică foarte clar Perlman, creșterea populației este doar un produs al civilizației : „o creștere constantă a numărului de oameni este la fel de persistentă precum Leviatanul însuși. Acest fenomen pare să existe doar printre ființele leviatanizate. Animalele precum și comunitățile umane din stare naturală nu își proliferează specia până în punctul în care să îi împingă pe toți ceilalți de pe suprafața pământului”. Un alt lucru important de menționat este faptul că forme sigure, umane, naturale de avort, precum remediile pe bază de plante, erau disponibile comunităților umane cu mult înaintea industrializării și civilizației. Astfel că nu există nici un motiv să credem că populația umană nu s-ar stabiliza o dată ce relațiile sociale leviatanice ar fi abolite, iar armonia comunitariană ar fi restabilită. Ignorați fanteziile ciudate diseminate de comentatori ostili ai anarhoprimitivismului care sugerează că nivelurile populației, prevăzute de anarhoprimitiviști ar trebui obținute prin decese în masă sau lagăre de tip nazist. Acestea sunt doar tactici de defăimare. Devotamentul anarho-primitiviștilor față de abolirea tuturor relațiilor de putere, inclusiv a Statului cu tot aparatul său administrativ și militar, și a oricăror partide sau organizări politice, înseamnă că astfel de măceluri orchestrate rămân atât o imposibilitate cât și un act pur și simplu oribil.

Cum ar putea fi adus un viitor anarho-primitivist în practică?

Întrebarea de 64 de mii de dolari ! (pentru a folosi o metaforă profund suspectă). Nu există reguli de tip tare și repede, nu există o schemă. Răspunsul cel mai simplu – văzut de unii ca fiind un semn de nehotărâre – este că forme de luptă apar în cursul insurecției. Asta e adevărat, dar nu neapărat foarte de ajutor ! Ideea este că anarho-primitivismul nu este o ideologie căutătoare de putere. Nu caută să captureze Statul, să ocupe fabricile, să câștige locuri în organizațiile politice, sau să ordoneze oamenilor. În schimb, vrea ca oamenii să devina indivizi liberi care să trăiască în comunități libere care sunt interdependente una de cealaltă și de biosfera pe care o locuiesc. Vrea, atunci, o transformare totală, o transformare a identității, a modurilor de viață, a modurilor de existență și de comunicare. Asta înseamnă că modurile încercate și testate ale ideologiilor căutătoare de putere pur și simplu nu sunt relevante pentru proiectul anarhist, care caută să abolească toate formele de putere. Astfel că noi forme de acțiune și existență, forme potrivite și corespunzătoare cu proiectul anarho-primitivist, trebuie să fie dezvoltate. Acesta este un proces continuu, astfel că nu există nici un răspuns ușor la întrebarea : Ce e de făcut ?. În prezent, mulți sunt de acord că, comunitățile de rezistență sunt un element important în anarho-primitivism. Cuvântul „comunitate” este jonglat zilele astea între tot felul de sensuri absurde (ex. „comunitate de afaceri”), în special datorită faptului că cele mai originale comunități au fost distruse de Capital și de Stat. Unii cred că dacă comunitățile tradiționale, deseori surse de rezistență față de putere, au fost distruse, atunci crearea de comunități de rezistență – comunități formate din indivizi ce au ca punct comun rezistența – sunt o modalitate de a recrea baze pentru acțiune. O veche idee anarhistă este cea conform căreia noua lume trebuie creată în interiorul carapacei celei vechi. Asta înseamnă că atunci când civilizația se va prăbuși (și crede-ți-mă, orice persoană rațională va ajunge la concluzia că civilizația, prin natura sa atât de destructivă, se va auto-distruge) – prin propria sa voință, prin eforturile noastre, sau printr-o combinație a celor două – va exista o alternativă ce va putea să-i ia locul. Acest lucru este foarte necesar din moment ce, în absența alternativelor pozitive, dezmembrarea socială cauzată de colaps ar putea foarte ușor să creeze nesiguranță psihologică și vacuum social, în care fascismul sau alte dictaturi totalitare ar putea înflori.

Pentru scriitorul de față, asta înseamnă că anarho-primitiviștii trebuie să dezvolte comunități de rezistență – microcosmosuri (în măsura în care reușesc) pentru un refugiu față de tortura ce urmează să vină – atât în orașe, cât și în afara lor. Aceastea trebuie să acționeze ca baze pentru acțiune (în special acțiune directă și sabotaj), dar și ca locuri de creare a noi moduri de gândire, comportament, comunicare, existență și așa mai departe, precum și a noi seturi de etică – pe scurt, o cultură eliberatoare complet nouă. Trebuie să devină locuri în care oamenii își pot descoperi adevăratele dorințe și plăceri, și prin vechea și buna idee anarhistă a faptei exemplare, să arate altora, prin puterea exemplului, că moduri de viață alternative sunt posibile și practice… Cu toate acestea, există multe alte posibilități care trebuie explorate. Tipul de lume prevăzut de anarho-primitivism este una nemaivăzută în experiența umană în ce privește scara și tipul de libertate anticipat…astfel că nu pot exista limite cu privire la formele de rezistență și de insurecție ce ar putea să vină. Tipurile de transformări vaste prevăzute vor avea nevoie de tot felul de gânduri și activități inovative.

Cum pot afla mai multe despre anarho-primitivism ?

Anti-Autoritarienii Anonimi, o rețea anarho-primitivistă, vă poate pune la dispoziție o listă de lecturi, informații și literatură despre activități anarhoprimitiviste precum și o listă de contacte pentru a vă pune în legătură cu alte grupuri anarho-primitiviste. Adresa lor este PO Box 11331 Eugene OR 97440. Puteți de asemenea citi textul lui Freddy Perlman Against His-story, Against Leviathan, cel mai important text anarho-primitivist, și textele lui John Zerzan, Elements of Refusal și Future Primitive, textul lui Bob Black Abolition of work, și cel al lui David Watson Against the Mega-machine :essays on the Empire and its enemies. Puteți urmări și publicația anarho-primitivistă Green Anarchist : For the Destruction of Civilization și publicațiile americane : Black Clad Messenger, Live Wild or Die ; Anarchy :A journal of desire armed ; Fifth Estate și Feral : a Journal towards Wildness.

Cum mă pot implica în anarho-primitivism ?

O modalitate ar fi să contactezi Anti-Autoritarienii Anonimi. Scrie-le și ei te pot ține la curent cu activitățile anarho-primitiviste curente. Unii oameni implicați în Earth First ! se văd pe sine ca fiind anarho-primitiviști, și merită contactați. Adresa lor este Earth First ! PO Box 1415, Eugene OR 97440. Puteți urmări de asemenea și ce au de spus cei de la Earth First ! din Londra despre anarho-primitivism. „Ideile primitiviste sunt de bază pentru mulți activiști ai Earth First (chiar dacă aceștia nu se intitulează primitiviști) iar accentul ar trebui acum pus pe atingerea unei acceptări la scară largă și a unei înțelegeri a filosofiilor primitiviste pentru a populariza viziunile propuse de anarho-primitiviști… Textul lui John Moore, „Primitivist Primer” este probabil cea mai bună introducere în subiect – mai ales pentru că este accesibil oamenilor pentru care mișcarea ecologică radicală este o noutate. Aceste și alte texte primitiviste ar trebui folosite atât pentru a informa cât și pentru a răspândi cât mai departe ideile – posibilitatea dezmembrării civilizației tehnoindustriale devenind astfel din ce în ce mai fezabilă… Constituirea de „comunități de rezistență”, așa cum le numește Moore, sau „microcosmosuri”, este un pas vital în direcția creării anarhiei verzi la nivel global și este ceva ce mișcarea Earth First ! plănuiște să implementeze în viitorul apropiat.” „Earth First !” și „primitivismul” sunt aproape inseparabile în termeni filosofici, astfel că textul aceste ar trebui citit și urmat de acțiune de cât mai mulți activiști posibil.

Sugestii de lectură :

Walden – Henry David Thoreau

Omul Unidimensional – Herbert Marcuse

Mirror of Production – Jean Baudrillard

Society against the State – Pierre Clastres

People without government : An anthropology of Anarchy – Harold Barclay

Stone Age Economics – Marshall Sahlins

Man the Hunter – Richard B. Lee & Irven Devore

In Search of the Primitive – Stanley Diamond

Green Rage : Radical Environmentalism and the Un-making of Civilization –Christopher Manes

Questioning Technology : A critical Anthology – editată de John Zerzan &

Alice Carnes

Against Civilization : Readings and Reflections - editată de John Zerzan

In the absence of the Sacred : The Failure of Technology and the Survival of the Indian Nations – Jerry Mander

Rebels against the Future : the Luddites and their War on the Industrial Revolution – Kirkpatrick Sale

In defense of Luddism – David Noble

Societatea industrială si viitorul său – manifestul lui Unabomber

Tirania ceasului - George Woodcock

(acesteseu a fost publicat pentru prima oară în War Comentary-ForAnarchism, la mijlocul lui martie 1944)

Societatea existentă în vest nu se diferenţiază prin nici o privinţa atât de profund faţă de societăţile timpurii, fie din Europa sau din Vest, aşa cum o face prin concepţia asupra noţiunii de timp. Pentru vechii chinezi şi greci, pentru păstorii arabi sau ţăranii mexicani de astăzi, timpul este reprezentat de procesele ciclice ale naturii, de succesiunea zilelor si nopţilor, de trecerea de la un anotimp la altul. Nomazii şi fermierii au măsurat, şi încă măsoară ziua de la răsărit până la apus iar anul în funcţie de perioada însămânţărilor şi a culegerii recoltei, de căderea frunzelor şi topirea gheţii pe râuri şi lacuri. Fermierul muncea în concordanţă cu forţele naturii, meşteşugarul muncea atât timp cât credea el că este necesar pentru a-şi perfecţiona produsul. Timpul era privit ca un proces natural şi oamenii nu erau interesaţi de măsurarea lui cu exactitate. Din acest motiv, civilizaţii foarte dezvoltate în alte privinţe aveau totuşi cele mai primitive metode pentru a măsura scurgerea timpului: clepsidra cu nisip sau apă, cadranul solar, nefolositor în zilele întunecate, şi lumânarea sau lampa, a căror rest ne-ars de ceară sau ulei indica orele. Toate aceste dispozitive erau aproximative şi inexacte şi deseori deveneau imprevizibile din cauza vremii sau a lenei supraveghetorului. Nicăieri în lumea veche sau medievală nu a existat mai mult de o mică minoritate de oameni preocupaţi de măsurarea timpului în termenii unei precizii matematice.

Cu toate acestea, omul modern din Vest trăieşte într-o lume care funcţionează în conformitate cu simbolurile mecanice şi matematice ale timpului măsurat de ceas. Ceasul îi dictează mişcările şi îi inhibă acţiunile. Ceasul transformă timpul dintr-un proces al naturii într-o marfa ce poate fi măsurată, cumpărată si vândută precum săpunul şi stafidele. Şi pentru că fără nişte mijloace de măsurare exactă a timpului, capitalismul industrial nu s-ar fi putut dezvolta şi nu ar fi putut să continue să exploateze muncitorii, ceasul reprezintă un element de tiranie mecanică în viaţa oamenilor moderni, mai puternic decât orice exploatator individual uman sau orice altă maşinărie. Este important să urmărim procesul istoric prin care ceasul a influenţat dezvoltarea socială a civilizaţiei europene moderne.

Este un fapt frecvent în istorie ca o cultură sau civilizaţie să dezvolte un dispozitiv care mai târziu va fi folosit pentru distrugerea sa. Vechii chinezi, de exemplu au inventat praful de puşcă, care a fost dezvoltat de experţii militari din Vest, şi în cele din urmă a dus la distrugerea civilizaţiei chineze de către puternicii explozibili ai războiului. În mod similar, realizarea supremă a ingeniozităţii meşteşugarilor din oraşele medievale ale Europei, a fost inventarea ceasului mecanic, care prin schimbarea radicală a conceptului de timp, a asistat creşterea capitalismului exploatator şi distrugerea culturii medievale.

Prin tradiţie, ceasul a apărut în secolul al XI-lea, sub forma unui mecanism ce făcea clopotele să bată la intervale regulate de timp în mânăstiri, care prin viaţa strictă pe care le-o impunea locatarilor, erau echivalentul social din Evul Mediu al fabricilor din ziua de azi. Totuşi, primul ceas autentic a apărut în secolul al XIII-lea şi abia în secolul al XIV-lea ceasurile au devenit ornamente obişnuite pentru clădirile publice din oraşele Germaniei.

Aceste ceasuri timpurii, ce funcţionau pe bază de greutăţi nu erau foarte precise, şi abia în secolul al XVI-lea a fost obţinută o precizie remarcabilă. În Anglia spre exemplu, ceasul de la Hampton Court, fabricat în 1540, este considerat a fi primul ceas precis din ţară. Însă chiar şi precizia ceasurilor din secolul al XVI-lea este relativă, deoarece erau dotate doar cu ace ce indicau ora. Ideea de a măsura timpul în minute şi secunde a fost preocuparea matematicienilor timpurii încă din secolul al XIV-lea, dar abia inventarea pendulului în 1657 a oferit destulă precizie pentru adăugarea minutarului, iar secundarul nu a fost adăugat până în secolul al XVIII-lea. Trebuie avut în vedere că aceste două secole au fost cele în care capitalismul s-a răspândit în asemenea grad, încât a fost capabil să profite de revoluţia industrială a tehnologiei pentru a-şi impune dominaţia asupra societăţii.

Aşa cum a evidenţiat Lewis Mumford, ceasul reprezintă maşina-cheie a erei maşinăriei, atât pentru influenţa pe care o are asupra tehnologiei, cât şi pentru influenţa asupra obiceiurilor oamenilor. Din punct de vedere tehnologic, ceasul a fost prima maşinărie cu adevărat automată care a devenit importantă în viaţa oamenilor. Înainte de această invenţie, maşinăriile obişnuite erau de aşa natură încât funcţionarea lor depindea de o forţă externă şi nesigură, precum forţa musculară a oamenilor sau animalelor, a apei sau a vântului. Este adevărat că grecii inventaseră o serie de maşini automate primitive, dar acestea erau folosite, precum motorul cu aburi a lui Hero, pentru a obţine efecte  „supranaturale” în temple sau pentru amuzamentul tiranilor oraşelor Levantine. Însă ceasul a fost prima maşinărie automată ce a obţinut o importanţă publică şi o funcţie în societate. Fabricarea ceasurilor a devenit industria din care oamenii au învăţat elementele fabricării maşinăriilor şi au obţinut îndemânarea tehnologiei necesară producerii maşinăriilor complicate ale revoluţiei industriale.

Ceasul a avut o influenţă mult mai radicală asupra societăţii decât orice altă maşinărie ducând la regularizarea şi înregimentarea vieţii necesare pentru obţinerea cu rezultate maxime a unui sistem industrial exploatator. Ceasul a oferit mijloacele prin care timpul -un concept atât de evaziv - încât nici o filozofie nu i-a stabilit încă natura-poate fi măsurat în mod concret prin formele mai tangibile ale suprafeţei oferite de circumferinţa unui cadran de ceas. Timpul ca durată nu a mai fost luat în seamă, iar oamenii au început să vorbească şi să gândească despre „lungimi” de timp, aşa cum ar fi vorbit despre lungimea unei bucăţi de pânză. Aşa că, timpul fiind acum măsurabil în simboluri matematice a ajuns să fie privit ca o marfă care poate fi cumpărată şi vândută la fel ca orice altă marfă.

Noii capitalişti, în special, au devenit foarte conştienţi de timp. Timpul, aici reprezentând truda muncitorilor, era privit de ei aproape ca şi cum ar fi fost principala materie primă a industriei. „Timpul înseamnă bani” a devenit unul din sloganele-cheie ale ideologiei capitaliste, iar metronomul a devenit cel mai important dintre noile tipuri de oficialităţi introduse de distribuţia capitalistă.

În primele fabrici, patronii mergeau atât de departe încât îşi manipulau ceasurile sau făceau ca fluierele din fabrică să se declanşeze la timp greşit pentru a le fura angajaţilor puţin din această nouă marfă valoroasă. Mai târziu aceste practici au devenit mai puţin frecvente dar influenţa ceasului a impus o regularitate asupra vieţii majorităţii oamenilor ce nu a fost cunoscută mai înainte decât în mânăstiri. De fapt, oamenii au devenit ca nişte ceasuri trăind după o regularitate repetitivă ce nu se aseamănă deloc cu viaţa ritmică a unei fiinţe din natură.

Oamenii au devenit, aşa cum spunea expresia victoriană „precişi ca mecanismul unui ceas.” Numai în zonele rurale, unde viaţa oamenilor era încă influenţată de ciclul vieţii animalelor şi plantelor, precum şi de forţele naturii, o mare parte a populaţiei nu a sucombat în faţa ticăitului mortal al monotoniei.

La început, această noua viziune asupra timpului, această noua regularizare a vieţii, le-a fost impusă forţat săracilor de către stăpânii posesori de ceasuri. Sclavul din fabrică reacţiona trăind în timpul său liber cu o iregularitate haotică ce caracterizează bodegile înecate de gin ale industrialismului secolului al XIX-lea. Oamenii îşi căutau refugiul în lumea atemporală a băuturii sau a inspiraţiei Metodiste. Însă treptat ideea de regularitate s-a adâncit printre muncitori. Religia şi morala secolului al XIX-lea au contribuit la proclamarea păcatului de a „pierde timpul”. Introducerea ceasurilor produse în masa în anii 1850 a răspândit conştiinţa timpului pentru cei ce anterior abia reacţionau la stimulul deşteptătorului sau a fluierului din fabrică. În biserici şi în şcoli, în birouri şi în ateliere, punctualitatea era prezentată ca fiind cea mai mare dintre virtuţi.

Din această dependenţă slugarnică faţă de timpul mecanic, care s-a răspândit înşelătoare în fiecare clasă socială în timpul secolului al XIX-lea, s-a născut înregimentarea demoralizatoare a vieţii ce caracterizează munca din fabricile de azi. Cel care nu se conformează va trebui să facă faţă dezaprobării societăţii şi mizeriei pe plan economic. Dacă întârzie la fabrică, muncitorul îşi va pierde slujba, sau chiar va ajunge la închisoare în ziua de azi (*1944-în timpul introducerii programului de război). Mesele pe fugă, dimineţile şi serile pierdute în trenuri şi autobuze, constrângerea de a munci conform unor orare, toate contribuie la probleme digestive şi nervoase, la distrugerea sănătăţii şi scurtarea vieţii.

Nici înşelătoria financiară a regularităţii nu duce pe termen lung la eficienţă mai mare. Într-adevăr, calitatea produsului este de obicei mult mai slabă pentru că patronul, ce priveşte timpul ca pe o marfă pentru care trebuie să plătească îl forţează pe operator să menţină o asemenea viteză, încât munca lui va fi în mod sigur de mântuială. Criteriul devine cantitatea în locul calităţii, plăcerea este îndepărtată din muncă, iar muncitorul la rândul său, urmăreşte ceasul, preocupat doar de vremea în care va putea evada în puţinul şi monotonul timp liber ce caracterizează societatea industrializată, ajungând să îşi „omoare timpul” îndopându-se cu atât divertisment mecanizat şi programat (cinema, radio, ziare) cât îi permite salariul şi oboseala. Numai dacă îşi asumă riscurile unei vieţi în voia sorţii sau dacă se bazează pe inteligenţa sa, un om fără bani ar putea să evite să trăiască ca un sclav al ceasului.

Problema ceasului este în general, similară cu cea a oricărei maşinării. Timpul mecanic este folosit ca un mijloc de coordonare a activităţilor într-o societate cu un grad ridicat de dezvoltare, aşa cum o maşinărie este folosită ca un mijloc de a reduce munca inutilă la minim. Amândouă sunt valoroase pentru contribuţia pe care o aduc la funcţionarea societăţii, şi ar trebui folosite în scopul de a-i ajuta pe oameni să coopereze în mod eficient, şi să elimine truda monotonă şi confuzia socială. Dar nici nu ar trebui să domine vieţile oamenilor aşa cum o fac acum.

În prezent funcţionarea ceasului dictează tempo-ul vieţii oamenilor - ei au devenit servitorii conceptului de timp, pe care chiar ei l-au creat, şi de care sunt înfricoşaţi, precum Frankenstein de propriul monstru. Într-o societate liberă şi sănătoasă o asemenea dominare a funcţiilor omului de către ceas ori altă maşinărie nu ar intra în discuţie. Dominarea omului de către propria creaţie este chiar mai ridicolă decât dominarea omului de către om. Timpul mecanic îşi va redobândi adevărata funcţie, aceea de mijloc de coordonare si referinţă, iar oamenii se vor întoarce la o vedere echilibrată a vieţii eliberate de venerarea ceasului. Libertatea absolută implică eliberarea de tirania abstracţiilor, atât cât şi de conducătorii umani.

Studii de caz cu privire la natura duala a Totalitatii: Tehnologia. Alegoria Accidentului - Kevin Tucker

Studii de caz cu privire la natura duala a Totalitatii: Tehnologia. Alegoria Accidentului

La orele 2: 15 A.M.  a avut loc un miracol in camera de urgente a Spitalului Memorial Kennedy. Iata ce s-a intamplat:

11: 23 P.M.: Dan si prietenii sai au terminat ritualul saptamanal respectiv cel de a se chercheli sarbatorind un nou final de saptamana de munca.  Muncind de 13 ani intr-o linie de asamblari, Dan si prietenii sai trebuie sa cosume foarte mult alcool cel putin de 2 ori pe saptamana pentru a putea face fata unei noi saptamani de munca pentru ca timpul sa treaca mai repede pana la varsta pensionarii.

11: 31 P.M.: Amy, insarcinata in 7 luni si pe punctul de a deveni mama singura, pleaca din casa parintilor. Este in mod constant chinuita de temerile ca nu va avea ce saofere propriului copil si de felul in care va avea grija de el.

11: 52 P.M.: Ambii fiind la o distanta de 10 mile departare de casa, Amy si Dan  se entuziasmeaza la gandul de a fi aproape de casa fiind cufundati gandindu-se la modul cum se vor relaxa odata aflati acasa. Acest gand, combinat cu cantitati exagerate de alcool fac dificila concentrarea pentru Dan acesta nefiind atent la lumina rosie a semaforului de la intersectie. Amy, in starea sa de disperare, este de asemenea mai putin constienta de apropierea rapida a vehicolului lui Dan.

11: 52 P.M.: Ford-ul Escort al lui Amy ce mergea cu 42 km/h  e blocata acum  in Dodge-ul Ram al lui Dan, pe partea soferului  ce incetinise in ultimul minut.

11: 53 P.M.: Un sofer aflat in imediata apropiere, pe numele sau Charles a fost martor al coliziunii sunand imediat la operatorul de urgente pe numele sau Suzzane de pe telefonul sau Nokia. Suzzane a trimis 2 ambulante imediat la locul accidentului , la intersectie, acolo unde Charles se ”teme ca nu poate spune ce anume s-a intamplat cu exactitate”.

11: 55 P.M.: Echipajul de urgente, constand in 2 ambulante, o masina de pompieri si 3 masini de politie ajung la fata locului. Charles se grabeste sa mearga la ofiterul de politie Daniel pentru  a prezzenta faptele la care a asistat in calitate de martor. Ofiterul Daniel urmeaza procedura calmandu-l pe Charles si incercand sa obtina o varianta cat mai apropiata de adevar a evenimentului. Aflat inca sub influenta febrei evenimentelor, Charles exclama: ”Slava Domnului ca aveam telefonul meu Nokia la indemana”.

11: 52. P.M.: Usa lui Amy este complet distrusa aceasta avand bratul blocat in geamul ferestrei masinii. . Membrul echipajului de pompieri nr. 8  reuseste sa deschida usa pasagerului si o scoata pe Amy din masina. Observand starea sa critica, Jeff o duce in ambulanta reasigurand-o pe Amy aflata in stare de coma ” vei fi bine, rezista”.

Din fericire pentru Dan, Dodge-ul sau este echipat cu Airbag-uri duble. Acesta este scos din masina de membru echipajului de pompieri nr. 8, Frank ce il duce pe Dan aflat in stare soc catre o ambulanta. Masina de pompieri verifica ambele autovehicule pentru a se asigura de faptul ca ”situatia se afla sub control”.  Efectele dramatice sunt accentuate pentru a evidentia eroismul echipajului de urgenta. 103 trecatori se vor dispersa si vor raspandi acum vestile legate de intalnirea cu moartea.

11: 58 P.M.: Ambulanta lui Jeff ajunge la Spitalul Memorial Kennedy. Acesta reuseste sa o urmeze pe Amy in camera de urgente alertand starea sa criticica doctorului Robertson ce imediat da ordine lacheilor sai. Calificarile sale de a face acest lucru se datoreaza prefixului sau respectiv cel de Doctor asa intrucat asistentele medicale trebuie sa actioneze conform deciziilor sale. Cu toate acestea, el este pe cat de calm cu putinta intrucat a ”vazut astfel de scene de un milion de ori.”.

11: 59 P.M.:  Dan ajunge in camera de urgente a aceluiasi spital. Acesta este primit ins a imediat este incadrat in categoria indivizilor neaflati in conditie critica. Acesta va astepta pe hol 18 minute poentru a primi ingrijiri pana cand un doctor certificat se va opri sa ii prescrie medicamentele.

Un numar foarte mare de populisti si progresisti vor considera acest aspect ca fiind deosebit de deranjant. Acestia simt ca exista o nevoie imperioasa de a exitinde institutia medicala pentru a face fata mai bine acestor detalii birocratice. Orbirea la contextele sociale ce implica aceasta institutie este un alt simptom al succesului totalitatii de a separa problemele de Problema (totalitatea in sine: existenta civilizatiei)  Functionalismul viziunii de stanga din aceasta lucrare poate fi observat precum si punctul sau de vedere puternic cu privire la esecul general.

12: 05. A.M.: Pe masura ce producatorii de texte vin si pleaca, la fel si speranta de viata a lui Amy se stinge. Suntem fortati sa ne gandim daca accidentele sale dinaintea accidentului cantaresc mai mult decat aceasta fortare de a trai. Substantele chimice circula prin sangele sau prin intemrediul dispozitivului injectat in venele sale. Sangele sau pompeaza datorita masinariilor de salvat viata ce replicheaza mecanic functiile prganelor sale vitale in vederea pastrarii corpului sau. Activitatile vitale fortate nu pot furniza acelasi serviciu si creierului sau. Pe masura ce Amy intra in starea de obnubilatie, asistenta Becky spera sa existe o modalitate de salvare a mintii precum cea de implorare a plamanilor sai calcati. Creierul sau a fost redus la o componenta pur mecanicista. Sufletul sau si-a pierdut locul in luminile timpurilor moderne.

O nouă decizie este luata de catre Expert urmand ca atentia sa se plaseze asupra copilului nenascut din pantecele lui Amy. Decizia este confirmata de o schimbare a mersului lucrurilor de catre ceata de lachei ce inconjiara trupul muribund al lui Amy. Mai tarziu, Dr. Robertson va explica faptul ca este un miracol si un trofeu al progresului faptul ca un copil nascut prematur poate fi extras si pus intr-un uter fals unde poate avea o viata ”normala”.

Scurta analiza va fi preluata de catre media ce mai tarziu se va lupta spre a obtine cea mai dramatica repunere in scena a situatiei pentru ca sponsorii lor sa scoata portofelul la bataie. Cea mai buna interpretare va fi premiata cu un film TV ” inspirat din fapte reale”  in timp ce vor telespectatorii de rand fi premiati cu un strop al dramei inspirate din viata rela ce prezinta miracolele medicinei moderne si tehnologia gloriei vietii. Acesta este spectacolul societatii noastre in plina activitate.

Spectatorii asteapta intins pe canapele si argumenteaza finalul asa cum asteapta succesul intre intervalele de 30 de minute de publicitate plasate inteligent, cresterea stilului de viata, produsele de consum, in grupuri de cate 3-5 in functie e abilitatea show-ului de a trage consumatori. Cu totii stiu felul in care povestea se va termina dar finalurile fericite au nevoie constanta de readucere in prim plann pentru cei ce iau parte la ”cea mai palpitanta varsta a istoriei”.

Detaliu necesar: 12: 11 A.M.: Amy a incetat din viata. Un scurt moment de contemplatie interioara al lacheilor la trecerea in nefiinta a acesteia. Incepe revenirea, spectacolul trebuie sa continue.

12: 14 A.M.:  Cadavrului lui Amy i se face o cezariana de urgenta, sangele din corpul sau decedat navaleste in afara sa iar fetusul este extras din uter. Camera de urgenta este acum in stare de panica intrucat sunt intr=o cursa contracronometru pentru ca fetusul sa fie ”viu”. Urmatoarele ore vor fi cele mai critice pe care copilul le va avea. O ceata de asistente inconjoara uterul mecanic, o masinarie se afla acolo pentru a realiza orice functie necesara astfel incat copilul sa ”traiasca”. Exista o baatlie in a testa reactiile copilului la uterul mecanic. Numai timpul va determina destinul acestui copil.

12: 15 A.M.: Evidenta dezastrului este acum lasata in spate. Traficul revine la normal.

12: 17 A.M.: Dan este in sfarsit vizitat de catre Dr. Smith. Dupa examinarea rapida, verdictul este dat. Verdictul: impactul airbag-ului si inertia coliziunii a dus la ruperea nasului si a obrazului si pe deasupra, centura de siguranta a lui Dan s-a rupt ducand la lezarea claviculei. Acesta s-a ales cu niste vanatai zdravene si zgarieturi dar nimic grav doar pareau astfel din cauza alcoolului ce a determinat o hemoragie  dand imrpesia unui lucru mai serios.

Doctorul redacteaza decizias iar lacheii sai fac curat. Sintagma omor prin imprudentaii  se aude prin peretii camerei de urgente iar doctorul doreste ca intr-o secunda  tehnologia sa il ajute pe Dan sa nu fie disponibil respectiv sa sufere si mai mult pentru prostia facuta. Gandul ii trece cu repeziciune din minte  acesta reamintindu-si ca astfel de incidente presupun continuarea procesului medical. Se pare ca aceste noi tehnologii nu numai ca vindeca mai eficient dar si prea repede. Acum e Sarcina Vindecarii si are nevoie de mai multi clienti. Incidentul ete o afacere ca de obicei pt restabilirea medicala.

2: 15 A.M.: Dupa ce procesul indelungat de incercare a reinlocuirii uterului pentru copil, se declara faptul ca fatul va trai. Entuziasmul  cuprinde personalul din camera de urgente pentru un moemnt, inainte ca acestia sa treaca la urmatorii pacienti asistand la momente dramatice.

Copilul va fi lasat sub supraveghere electronica pana va putea exista pe cotnt propriu. De aici fortele legale se vor zbate pentru ”drepturile” maternitatii copilului. Asa cum a crescut intr-un mediu sintetic ( mai mult decat probabil, cu o sumedenie de noi boli)  in sursele de viata sintetice se va bucura de cunoasterea aparuta datorita tehnologiei ca a supravietuit dezastrului caruia mama lui nu a reusit. Spectatorul se regaseste in afirmatia zilnica a privilegiului de a fi un sacrificiu  al devenirii unei utopii tehnologice. Dumnezeu sa binecuvanteze Progresul.

Refuzul de a deveni istorie

Situatia anterior explicata e o poveste inventata. E  bazata pe o ”poveste inspirata din fapte reale”, detalii fiid diferite insa situatia foarte des intalnita in societatea noastra. Mai important decat povestea in sine este tonul acesteia. Desi multor povesti de afirmare a Progresului le place sa se prezinte de la sine, e o tema constanta, cea a viziunii inguste.

Totalitatea exista prin stagnarea vietii zilnice intr-o serie de evenimente. Pentru fiecare eveniment este o desfasurare, un climax si o concluzie. Toate conflictele se desfasoara si oamenii trebuie sa le faca fata pentru ca apoi acestea sa fie asternute in carti pentru extragerea de  viitoare invataturi. Pentru o cultura aatat de obsedata de istorie si de experientele trecutului ca a noastra, trecutul este condamnat la a se repeta. Aceasta devine ideologia noastra. Prin sticla noastra ideologica putem fi recunoscatori pentru ceva  ce da inapoi o parte din ceea ce ne ia.

In situatia povestita anterior, accentul cade nu pe tehnologia crearii pozitiei in primul rand ci pe prevenirea finalului, iar pentru cei ce simt ca am scos un tap ispasitor, va trebui doar sa va uitati intr-un ziar sau sa va uitati cateva ore la televizor pentru a vedea cateva povesti similare acesteia. Curand vom lauda masinariile datatoare de viata artificiala decat sa ne punem sub semnul intrebarii rolul celor ce curma viata. Situatia construieste tronul Progresului in lloc sa ii starpeasca radacinile.

Exista de asemenea o surprindere intentionata a volumului mare de vieti luate in producerea acestor masinarii creatoare de viata. Majoritatea produselor de inalta tehnologie sunt facute in ateliere ce elibereaza carcinogene in aer, apa si ulei. Costul nemaiauzit poate fi vazut in dezvoltarea unor asemenea ”plagi” precum Sindromul Mortii subite a copilului ce ingreuneaza mai mult pe cei fortati sa traiasca si sa munceasca in aceste arii. Cu toate acestea, acestei boli nu i se da un nume pana nu intra in viata populatiilor din ”prima lume”. Pana la acel punct, milioane de dolari vor fi transformati in cercetari in vederea dezvoltarii unei abordari sintetice a ”deturnarii” problemei. Mai mult medicamente si tehnologii sunt considerate a fi solutia tuturor problemelor. Aceasta este realitatea duala in gandirea civizilizata.

In cazul lui Dan si a lui Amy, totalitatea permite criticarea doar  pentru a extinde limitele. Un grup ar putea vedea situatia ca o dovada a legislatiilor stricte cu privire la consumul de alcool si al legilor de conducere. Un alt grup ar putea vedea ca avertismente cu privire la siguranta autovehiculelor.  Companiile de telefonie mobila ar putea fi considerate ca avand un rol important in asistenta (merita banii si salveaza vieti, chiar daca in timp duce la aparitia tumorilor)

A izola situatia inseamna a creste puterea totalitatii. Lectia invatata nu ar trebui niciodata sa accepte situatia asa cum e , ar trebui sa fie un prilej de reevaluare a intregii circumstante. De ce masinile se aflau acolo? De ce Dan era beat? De ce Amy era asa de preocupata? Orice incercare de repunere pe picioare a societatii care permite astfel de incidente va duce doar la aparitia mai multor probleme mai tarziu.

Un exemplu mai apropiat  este atitudinea ca suceesul confruntarilor recente precum cel din Seattle 1999 a fost bazat in principal in organizarea ce a avut loc pe internet. Adearat sau nu, acordarea succesului tehnologiei inseamna trecerea completa cu vedereaa factorului jucat de tehnologie in succesul globalizarii puterilor in stat. Acest caz aduce in special aceasta dualitate din moment ce indivizii ce profita de vanzarea tehnologiilor au un cuant greu de spus. Daca un doctor spune ca intestinele tale sangereaza nu iieti multumi pentru aspirina, Asa a fost construit sistemul sa functioneze. Din aceasta cauza nu ar trebui sa acceptam niciodata aceste situatii  pentru ca o alta lectie sa fie impachetata in cartile de povestiri. De fiecare data cand se intampla acest lucru, se adauga o mai mare validare totalitatii.  E un sistem de oferire si primire atata timp cat foloseste aceluiasi scop. Legaturile suplimentare ale lantului dumneavoastra vin din inchiderea gardului ce va inconjoara.

Orice actiune ce cauta reformarea sistemului se a sfarsi ca baza a unei mai mari exploatari si constrangeri intr-o alta arie/ perioada. Trebuie sa refuzam sa separam trecutul si iitorul de societatea noastra deparece sunt acelasi lucru. Suntem produsul unei ideologii cu multe fete si pana cand intregul nu a fi asumat ne om afla in sericiul unei noi fete a acesteia.

Guvernul va porni o nouă exploatare de uraniu

scris de:  Andreea Stoica / andreea.stoica@curierulnational.ro

Perimetrul este situat în judeţul Neamţ, iar investiţia totală se va ridica la peste 400 milioane lei
Nu se specifică anul în care va demara exploatarea, însă începând din 2014 vor fi alocaţi bani pentru această investiţie care este eşalonată pe 9 ani
Se estimează că cererea de uraniu în lume va creşte de patru ori în următorul deceniu, iar prin exploatarea zăcământului se va asigura combustibil pentru reactoarele de la Cernavodă

În condiţiile în care cererea de uraniu este în creştere, iar sursele disponibile nu pot acoperi integral cererea, autorităţile vor să deschidă exploatarea zăcământului din judeţul Neamţ, potrivit unui proiect de Hotărâre de Guvern. 
Investiţia totală în noul perimetru se ridică la 407,331 milioane lei, aceasta fiind eşalonată pe nouă ani. Deşi nu se precizează data când va începe exploatarea, în proiect se arată că începând de anul viitor vor fi alocate fonduri de la bugetul de stat pentru realizarea acestei investiţii. 
Prin exploatarea zăcământului se va asigura combustibil pentru centrala de la Cernavodă, inclusiv pentru reactoarele 3 şi 4, iar Guvernul extimează că prin deschiderea zăcământului uranifer Primatar I, Primatar II, Bradu, Prisecani şi Zona III" din judeţul Neamţ, capacitatea de exploatare medie anuală de minereu uranifer va fi de 124.000 tone. 
Astfel, se doreşte, prin deschiderea noului perimetru, preluarea treptată a capacităţii de producţie asigurate până acum de zăcământul Crucea-Botuşana (în condiţiile în care acesta este în curs de epuizare). 
"Dezvoltarea accentuată de noi centrale nucleare în lume plasează în centrul atenţiei problema combustibilului, respectiv piaţa uraniului", se precizează în nota de fundamantare a Hotărârii de Guvern, explicându-se că sursa de combustibil este intrinsec fundamentală pentru sustenabilitatea oricărui sistem energetic şi că până în anul 2020 şi ulterior, sursele de uraniu disponibile nu vor acoperi integral cererea iar preţurile vor creşte constant. 
De asemenea, strategia energetică a României prevede creşterea siguranţei energetice prin asigurarea necesarului de resurse energetice şi limitarea dependenţei de resursele energetice de import, precum şi reducerea impactului negativ al sectorului energetic asupra mediului înconjurător, acestea fiind motivele invocate pentru deschiderea şi exploatarea din judeţul Neamţ. 
Reprezentanţii Guvernului consideră necesară exploatarea în condiţiile în care resursele energetice interne clasice sunt limitate şi există necesitatea asigurării securităţii energetice a ţării la un preţ al electricităţii suportabil pentru consumatorii, precum şi  necesitatea reducerii emisiilor de dioxid de carbon, precum prevede Protocolul de la Kyoto. 
"Tendinţa mondială spre energie curată, fără emisii de gaze cu efect de seră, plasează energetica nucleară într-o poziţie favorabilă, în ciuda disputelor privitoare la problemele de siguranţă în exploatarea centralelor şi de depozitare finală a deşeurilor nucleare", se explică în nota de fundamentare. 

Cererea de uraniu va creşte de 4 ori în următorii 10 ani

Astfel, previziunile referitoare la construcţia de centrale nucleare arată că cererea de uraniu va creşte de patru ori în următorii 10 ani, până la circa 112.000 tone octoxid de uraniu în 2020, iar actualele surse de uraniu nu pot satisface un astfel de consum, motiv pentru care este nevoie de surse noi. 
În plus, România nu are o piaţă a uraniului, Compania Naţională a Uraniului S.A. fiind singurul furnizor din România de pulbere sinterizabilă de UO2 care constituie materia primă pentru fabricarea combustibilului nuclear necesar funcţionării centralei de la Cernavodă. "În vederea asigurării materiei prime pentru fabricarea combustibilului nuclear necesar funcţionării celor două unităţi nuclearoelectrice, precum şi a funcţionării în perspectivă a unităţilor 3 şi 4 este obligatorie şi urgentă parcurgerea concomitentă a următoarelor două direcţii: asumarea deschiderii unei noi capacităţi naţionale de producţie şi, respectiv, asigurarea cadrului legislativ necesar şi participarea pe plan mondial la concesionări de zăcăminte uranifere în vederea exploatării acestora sau la importul de minereu uranifer sau de concentrate tehnice", potrivit documentului citat. 

Crearea unei noi capacităţi de producţie oferă o siguranţă energetică a ţării

Evoluţia recentă a preţului uraniului pe piaţa spot, în condiţiile în care prognozele internaţionale pe termen mediu şi lung arată o tendinţă ascendentă a acestuia, determină ca principală preocupare asigurarea de surse alternative pentru fabricarea pulberii sinterizabile de dioxid de uraniu şi deschiderea unei noi capacităţi de producţie, precum şi reanalizarea resurselor geologice interne în vederea creşterii gradului lor de cunoaştere şi atragerii acestora în exploatare. 
"Crearea unei noi capacităţi de producţie în România, în acest context, asigură premisele certe ale realizării unui echilibru, care trebuie să ofere o siguranţă energetică a ţării în condiţii de eficienţă economică atunci când cadrul general al energeticii nucleare româneşti nu poate capăta contur decât prin importuri de minereu de uraniu şi concentrate tehnice sau concesionări de zăcăminte în alte zone ale lumii", se spune în Hotărârea de Guvern. 
De asemenea, se mai precizează că în anul 2011 a fost încheiat acordul-cadru împreună cu contractele subsecvente pentru elaborarea documentaţiilor tehnico-economice complete necesare pentru punerea în operă a obiectivelor de investiţii aferente zăcământului uranifer din Carpaţii Orientali, iar în şedinţa Consiliului Interministerial de Avizare Lucrări Publice de Interes Naţional şi Locuinţe s-au avizat favorabil documentaţiile tehnico-economice pentru obiectivele de investiţii aferente zăcământului.  
Astfel, sumele investite sunt destinate deschiderii şi exploatării zăcământului uranifer din judeţul Neamţ, uzinei de preparare minereuri uranifere - uzina TG Feldioara, judeţul Braşov şi uzinei de rafinare concentrate tehnice de uraniu - Uzina YC, Feldioara, judeţul Braşov, pentru procesarea minereului de uraniu livrat. 

În luna august, Maricel Popa, secretarul de stat în Departamentul pentruenergie din Ministerul Economiei, declara că Guvernul ar putea găsi sumele necesare deschiderii exploatării unui zăcământ de uraniu în judeţele Neamţ şi Harghita şi că nu se va închide nici mina de la Crucea.
Strategia energetică a României elaborată în 2009 preciza că rezervele de uraniu ale ţării ajung pentru alimentarea a două reactoare nucleare până în 2017. 
În acest context, în anul 2009, Compania Naţională a Uraniului  a anunţat că ia în calcul concesionarea unor perimetre în afara ţării, pentru a asigura necesarul de materie primă pentru reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă, una din aceste posibile locaţii fiind Iordania. 
În plus, oficiali ministeriali anunţau în 2011 că rezervele de uraniu ale României nu vor fi suficiente pentru a asigura producţia de electricitate în reactoarele nucleare 3 şi 4 ale centralei de la Cernavodă, motiv pentru care autorităţile prospectează oportunităţi de achiziţie din ţări africane, Iordania sau Kazahstan."

Angajatorii, angajatii si interviurile. Si frustrarile

 Deci (stiu ca am inceput gresit dar tot acest proces imbecil nu merita un articol decent) in Ro-mania ca sa te angajezi ca operator de calculator sau sa dai indicatii prin telefon (post imbecil cu o denumire stiintifico fantastica) trebuie sa ai (minim) trei ani de experienta, cunostinte solide in computere, vreo doua trei limbi straine, vorbite-scrise in mod fluent, facultate, daca se poate si un masterat si nu in ultimul rand, sa arati bine. Da, ati citit bine, ca sa dai indicatii prin telefon, angajatorul are nevoie de un om cu aspect de fotomodel de parca oamenii de la celalalt capat al telefonului sau care vor citi datele introduse de tine in calculator vor sti cum arati. Sau ii va interesa acest lucru. Sau vor da doi bani ca esti tu frumos daca nu le dai informatiile necesare.
  Dragi angajatori, cu parere de rau va spun cu inima deschisa ca o sugeti. Si pierdeti oameni importanti. Ar trebui ca angajatorii sa fie interesati sa vada ce stie omul, sa ii testeze nu sa ia decizii bazate pe prostia aia de interviu tip in care, pentru un post de operator calculator unde trebuie sa introduci date in tabele, esti intrebat ''Care sunt asteptarile tale in legatura cu acest post'' sau '' Care este viziunea ta in cadrul companiei''. Stim cu totii ca traim intr-o societate puternic anti-sociala care nu este construita pentru individ in clasicul inteles al cuvantului ci este facuta pentru individualitati care sunt prinse intre ele in retele ierarhice si bazata pe exploatare dar, DAR, nici atat de rau nu trebuie sa priviti omul care vine totusi sa-si vanda timp din viata lui ca sa va creasca voua profiturile. Stiu ce o sa spuna majoritatea, ca fara un venit, fara un loc de munca nu poti supravietui, si asta este intr-o anumita masura este adevarat in acesta societate materialista doar ca, asa cum suntem noi legati de ei, si ei sunt legati de noi, si daca as putea folosi un slogan din timpul revoltelor englezesti din timpul *mult-iubitei (acum moarte si cu adevarat iubita) Maggie T., ''munca sau revolta''. Pentru ca toata lumea sa saturat sa se duca la zece interviuri si peste tot sa primeasca aceleasi intrebari descompanitoare (nu stiu daca exista cuvantul dar nu ma intereseaza sa verific), aceeasi frenezie a angajatorilor in a primi in sclavie platita doar oameni cu o experienta minim de trei ani pe un post similar sau facultate pentru orice amarata de slujba care ar putea fi facuta de un om cu 8 clase. 

Zero toleranta pentru vinovati

      Sunt foarte nemultumit de faptul ca trebuie sa discutam tot despre problema cainilor comunitari, dar nu inteleg ura viscerala la adresa acestora, din partea fiintelor superioare care bantuie Romania in aceste vremuri salbatice!
      In primul rand as dori sa clarificam ca acesti agresori ai cainilor s-au inflamat brusc, animati de mizeriile aruncate de o parte considerabila din presa! Instigarile la ura si la acte de violenta au fost prezente zilnic pe multe posturi de televiziune, unele venite din partea unor oameni cu o imagine extrem de indoielnica, care se scremeau sa emita judecati de valoare bazate pe studii intense! Spre exemplu vi-l ofer pe miron cozma, care ne cerea sa respectam legea dupa proaspata decizie CCR in legatura cu cainii comunitari! Destul de greu sa-mi vina sa respect indemnul unui fost puscarias posesor al unei minti slabe!
      Doresc sa ma fac bineinteles! Nu sunt de acord ca animalele sa umble libere prin orase, necontrolate, pentru ca exista si cazuri de caini foarte agresivi care reprezinta un adevarat pericol pentru orice cetatean! Nu este normal sa ii expunem mai ales pe cei fara aparare la un astfel  de risc! Dar nu putem tolera nici macelul la adresa nevinovatelor animale, a caror soarta de a umbla pe strazi a fost stabilita tot de oameni! Ca in orice caz si aici trebuie sa ne ferim de generalizarile care stim foarte bine cat de pacatoase si de incorecte sunt. Nu toti romanii care sunt in afara granitelor au ales calea aceasta pentru a merge la furat, nu toti rusii sunt betivi si cu atat mai putin primitivi, nu tuturor germanilor le place berea, nu toti cainii comunitari ne omoara copiii!
      Ne plac caile de genul "solutiei finale", pentru ca atunci lasam bestia sa iasa din noi si sa se vada cat de meschini am ajuns si ca nu mai dam doi bani pe viata! Viata pe care ar trebui sa o respectam mai presus de orice! Fara viata nu exista nimic, nu am exista, nu am fi realizat nimic din minunatiile care ne amintesc ca ne putem ridica la rang de semi zei! De ce oare am ajuns in acest hal!?!?! De ce batjocorim tot si nimic nu ne mai impune respectul si piosenia?! Ura ne macina si ne distruge tot ce ne-a mai ramas din sufletul macinat de traiul cotidian intr-o societate sufocanta. Nu putem gasi refugiul decat in ura si ne irosim timpul scurt pe aceasta planeta pentru a ne face rau si a ne bate joc de valori esentiale pentru umanitate! Ignoranta si fudulia imping la gesturi si atitudine inumane, de condamnat intr-o lume care se doreste civilizata si intr-o societate care nu a mai cunoscut de mult sentimentul de liniste. Zilnicile atatari si intaratari transmise pe toate canalele media ne dezbina ca cei haini sa ne cucereasca si sa ne acapareze in mizeria lor prin promisiuni si actiuni abjecte. Ne este lansata mereu tema ca toti suntem vinovati si ca toti trebuie sa fim bagati in aceeasi oala, dar de ce aceasta vina care se impune colectiva nu trebuie asumata de adevaratii provocatori ai haosului social?! De ce mereu sa plateasca cel nevinovat?! De ce mereu cel asuprit si cinstit sa cunoasca zilnic gustul argilos al infrangerii in fata nenorocirilor ce se abat asupra lui ca niste gloante de mitraliera?! De ce nu putem sa respectam viata, onestitatea, iubirea, natura, familia, copiii, batranii, de ce sa nu avem normalitate?! Asta doar pentru ca zi de zi suntem incalecati de tot felul de piste false cu care ne ametesc, te miri ce odiosi, pentru a-si face jocurile murdare de a-si bate joc de tot ce este existent pe teritoriul Romaniei! Situatia se extinde in foarte multe zone geografice, dar prefer sa vorbesc vizand atitudinea empirica, care imi confera un punct de vedere mult mai corect!
      Nu trebuie sa ne lasam descurajati de aceste atitudini si manifestari! In aceste vremuri, armele cele mai de pret ale omului onest sunt perseverenta si rezistenta! Orice s-ar intampla nu trebuie sa ne lasam invinsi si sa ne consideram pierzatori de la inceputul bataliei! Inca suntem la inceput, cel putin cei din generatia mea, astia aproape de 30 de ani, mai avem multe de aratat si de demonstrat! Nu vrem sa ramanem generatia fara ideal si nu ne dorim sa perpetuam ideea generatiilor de sacrificiu care s-a vehiculat din copilaria parintilor nostri si ramane inca actuala!
      Cel mai important aspect pe care il revendicam este acela de a scapa de metehnele pe care nu poti reconstrui o societate sanatoasa. In plina reconstructie nu avem nevoie de o temelie gaunoasa formata din principii false si din non-valori! Ne-am saturat de punerea pe piedestal a mizeriei umane si de batjocorirea adevarului! Nu vream sa punem bazele unei astfel de lumi! Ne dorim ce si-au dorit toti, o viata buna, o viata plina de viata!!! De tot ce este viu si merita apreciat! Nu dorim masacrarea unor fiinte nevinovate si nu ne dorim decat priceperea temeinica a conceptului de viata! Ne dorim ca cei vinovati sa plateasca pentru faptele lor mizerabile, un vis neimplinit al societatii romanesti!
      Inchei prin a va indemna sa gasim impreuna calea pe care trebuie sa o urmam pentru ca lumea pe care o vom lasa, la incheierea mandatului de om, sa nu fie cea care sa ne apropie mai mult de naruirea vietii!!!

Infografic despre forarea de mare adancime a oceanelor si un mic comentariu absolut anti-ecologist!

Mai joa aveti la dispozitie infograficul facut de catre 911metallurgist. Am considerat necesar postarea pe acest blog al acestui infografic deoarece trebuie sa atragem atentia asupra genocidului(cu toate ca acum sunt prezentate doar cantitatile si felurile de materiale prezente) care are loc in fiecare moment. Genocid pe care grupurile mainstream ecologiste ne asigura ca il vom stopa daca ne schimbam modul in care ne facem cumparaturile. Dar toti oamenii care au studiat si au inteles problema stiu ca nu este asa. Nu exista asa ceva gen turism ecologic deoarece pentru turism sunt necesare sosele, case, asigurarea hranei turistilor, locuri special amenajate, agrement. Pentru sosele se foloseste bitumul, un produs petrolier, sunt necesare defrisari pentru construirea drumurilor, o multime de utilaje de mare tonaj mari consumatoare de petrol, etc. Noi speram ca oamenii care citesc acest text sa fie oameni informati, mai ales ca Romania este una dintre tarile cu o conexiune foarte buna la internet. Deci, sa nu inventam roata aici si nici sa inceapa cineva sa ceara linkuri stiintifice pentru ca una la mana, are conexiune la internet si a doua, daca este pregatit sa salveze lumea si a ajuns pe aceasta pagina, sau din contra, este pregatit sa distruga lumea si a nimerit aici doar ca sa ne injure si sa ne tipe in ureche faptul ca nu am indicat linkurile stiintifice pentru informatiile pe care tocmai le-am dat, sunt frumos invitati sa dea un simplu search pe google, yahoo, bing, etc. Mai multe despre acest subiect in zilele care vor veni.
Ocean Floor Mining [Infographic] – By the team at 911 Metallurgist

Crocodilul, fata in fata cu jaguarul

Lupta fenomenala dintre un jaguar si un crocodil. Fotografii facute de Justin Black

De ce urla lupii atunci cand e Luna plina?

Din toate sunetele pe care le scoate lupul, urletul la luna este cel mai recunoscut. Lupii sunt cunoscuti pentru ca latra, maraie si se plang. Pentru urechea umana urletul este muzica salbaticiei. Dar pentru lupi urletul are multe functii sociale, cu tóate ca nimeni nu este complet sigur de ce lupii urla la luna. Fiecare lup are strigatul sau personalizat. Functioneaza la fel ca amprenta la oameni. Deasemenea, este cunoscut ca niciunalt lupt un urla pe aceeasi nota, ci urla ca intr-o armonie cel mai probabil pentru a suna ca o haita mare. Urlatul la luna este contagios pentru ca odata ce un lup incepe sa urle, ceilalti il vor urma. Dar urla ei cu adevarat la Luna plina? Sunt multe marturii ca ei urla in general dar faptul ca ei ar urla la Luna plina este cel mai probabil un mit. Este adevarat ca, cu cat este mai luminoasa noapte cu atat ei devin mai activi. Pentru ca noptile cu Luna plina sunt cele mai luminoase din toata luna, din cate se pare ei urla intentionat atunci. In ceea ce priveste alte motive pentru care ei urla, este recunoscut ca urletul este un liant social pentru haita. Poate fi un fel de anunt pentru a localiza si strange la un loc membrii separati ai haite. Un alt motiv ar fi ca lupul este pur si simple fericit sau se simte singur si ar dori companie sau pe cineva sa se imperecheze. Strigatele lupilor sunt un semnal de adunare a haitei atunci cand vor sa plece la vanatoare. Deasemenea poate fi folosit pentru a alarma si alunga alte haite de pe teritoriul lor. Deci, sunt multe motive pentru care lupii urla la Luna. Un singur lucru nu poate fi negat si anume ca urletul lor este intr-adevar principala forma de comunicare in interiorul unei haite de lupi. Urmatoarea data cand vei mai auzi o haita de lupi opreste-te un momento si lasa-ti inima sa cante impreuna cu ei- pentru ca este cantecul salbaticiei care este cantat de veacuri.

IGIENĂ PUBLICĂ, NU BARBARIE

  Apel către bucureşteni din partea revistei National Geographic România, la aflarea ştirilor că vagabonzii au început să fie executaţi cu bestialitate pe străzile oraşului. Dispariţia câinilor vagabonzi din Bucureşti este o necesitate de sănătate publică. Ea trebuie executată cu claritate chirurgicală şi cu evitarea suferinţelor inutile. Revista National Geographic România face însă apel la locuitorii Bucureştiului să evite lansarea unor vendete barbare la adresa maidanezilor. Din păcate, România are tradiţie în acte de cruzime împotriva animalelor – de la mâncatul lebedelor, la pelicani cu ciocul tăiat, cai bătuţi şi pisici spânzurate. Astfel de gesturi ne dau înapoi ca societate şi ne creează un renume prost. Moartea teribilă a micului Ionuţ nu cere răzbunare, ci reflecţie pentru a găsi cea mai bună metodă ca nici un copil să nu mai ajungă vreodată într-un astfel de pericol – şi apoi acţiune. E nevoie de voinţă politică, bună gestiune şi disciplină, precum şi de participarea solidară a publicului. Lucrul de care nu e nevoie, e ca persoane cu porniri sadice să considere că au undă verde pentru a comite acte încă ilegale – lichidarea cu bestialitate a unor animale care, deşi potenţial pericol, nu sunt vinovate de nimic. Nu omorâţi voi câinii vagabonzi. În schimb, cereţi prin toate mijloacele (scrisori, petiţii, demonstraţii) autorităţii publice să rezolve această problemă în chip uman, medical, responsabil.
                                                                                                                                                   - Redacţia