Un abecedar primitivist
John Moore
(acest eseu a apărut pentru prima
dată în Green Anarchist)
NOTA AUTORULUI: Aceasta nu este o
declaraţie definitivă ci pur şi simplu o relatare personală, şi
caută să explice în termeni generali ce se vrea a fi înţeles
prin anarho-primitivism. Aceasta nu vrea să limiteze sau să
excludă, ci să furnizeze o introducere generală în subiect. Îmi
cer scuze pentru inexactităţi, interpretări greşite sau
generalizări (inevitabile).
Ce este anarho-primitivismul ?
Anarho-primitivismul (a.k.a.
primitivism radical, primitivism anti-autoritarian, mişcarea
anti-civilizaţie, sau doar primitivism) este un termen stenografic
pentru un curent radical ce critică totalitatea civilizaţiei
dintr-o perspectivă anarhistă şi caută să iniţieze o
transformare vastă a vieţii umane. Strict vorbind, nu există un
asemenea lucru precum „o ideologie anarhoprimitivistă”. Fredy
Perlman, o voce însemnată în acest curent a spus odată :
„Singurul nume de –ist la care răspund, este cel de
violoncelist”. Indivizii asociaţi acestui curent, nu doresc să
fie aderenţii unei ideologii ci pur şi simplu oameni ce caută să
devină indivizi liberi, în comunităţi libere aflate în armonie
una cu cealaltă şi cu biosfera, şi pot prin urmare refuza să fie
limitaţi de termenul „anarho-primitivist” sau orice altă
etichetare ideologică. În cel mai bun caz, anarho-primitivismul
este o etichetă convenabilă, folosită pentru a caracteriza diverşi
indivizi cu un proiect comun: abolirea tuturor relaţiilor de putere
- de exemplu, structuri de control, coerciţie, dominaţie şi
exploatare - şi crearea unei forme de comunitate ce exclude toate
relaţiile de acest fel.
Atunci de ce este termenul
anarho-primitivism folosit pentru a caracteriza acest curent?
In 1986, cercul din jurul
ziarului Fifth Estate din Detroit a indicat că se află angrenat în
dezvoltarea unei „analize critice asupra structurii tehnologice a
civilizaţiei vestice, combinată cu o reevaluare a lumii indigene şi
caracterul comunităţilor primitive şi originale. În acest sens
suntem primitivişti…”.Grupul Fifth Estate căuta să completeze
o critică a civilizaţiei ca un proiect de control, cu o reevaluare
a primitivului, pe care îl considerau ca pe o sursa de reînnoire şi
inspiraţie anti-autoritariană. Această reevaluare a primitivului
are loc dintr-o perspectivă anarhistă, o perspectivă preocupată
cu eliminarea relaţiilor de putere. Indicând către o sinteză pe
cale de apariţie a anarhiei post-moderne şi a primitivului (în
sensul original), viziune ecstatică bazată pe Pământ, cercul
Fifth Estate indică:
Nu suntem anarhiști în sine,
ci pro-anarhie, ceea ce înseamnă pentru noi trăirea unei
experiențe integrale, nepotrivită cu Puterea, și respingerea
oricărei ideologii…Munca noastră asupra FE, ca proiect explorează
posibilitățile pentru propria noastră participare în această
mișcare, dar lucrează deasemenea pentru redescoperirea rădăcinilor
primitive ale anarhiei și deasemenea pentru a-i documenta actuala
expresie. Simultan, examinăm evoluția puterii în mijlocul nostru
pentru a sugera noi terenuri pentru contestații și critici cu
scopul de a submina actuala tiranie a discursului totalitar modern -
ca hyper-realitatea ce distruge sensul uman și prin urmare
solidaritatea, simulându-le cu ajutorul tehnologiei. Susținerea
tuturor luptelor pentru libertate reprezintă necesitatea centrală:
să recâștigăm un discurs cu adevărat uman înrădăcinat în
ajutor reciproc autonom, inter-subiectiv și asociat îndeaproape cu
lumea naturală.
Scopul este dezvoltarea unei
sinteze a anarhiei primare și contemporane, o sinteză a aspectelor
concentrate pe ecologic, non-etatiste, anti-autoritare a stilurilor
de viață primitive, cu cele mai avansate forme de analiză
anarhistă asupra relațiilor de putere. Scopul nu este copierea sau
întoarcerea primitivului, ci pur și simplu, să vedem primitivul ca
pe o sursă de inspirație, exemplificând forme de anarhie.
Pentru anarho-primitiviști,
civilizația este contextul în care se dezvoltă multiplicitatea
relațiilor de putere. Unele relații de putere de bază sunt
prezente în societățile primitive iar acesta este un motiv pentru
care anarhoprimitiviștii nu caută să copieze aceste societăți -
dar în civilizație, devin relațiile de putere persuasive și
înrădăcinate practic în toate aspectele vieții umane și ale
relațiilor umane cu biosfera. Civilizatia - numita dealtfel și
megamașina sau Leviatanul - devine o mașinărie ce își ia avântul
și trece dincolo de controlul presupușilor ei lideri. Împuterniciți
de către rutinele vieții zilnice, ce sunt definite și conduse de
modele de obediență interne, oamenii devin sclavii masinariei,
sistemul civilizatiei însăși. Doar larg răspânditul refuz al
acestui sistem și al diverselor forme de control ale acestuia,
revolta împotriva puterii însăși pot aboli civilizația și oferi
o alternativă radicală. Ideologii precum marxismul, anarhismul
clasic și feminismul se opun unor aspecte ale civilizației; doar
anarho-primitivismul se opune civilizației, contextul înăuntrul
căruia diversele forme de opresiune proliferează și devin
persuasive și întradevăr posibile. Anarho-primitivismul
încorporează elemente de la diverse curente de opoziție –
conștiința ecologică, anti-autoritarianismul anarhist, critici
feministe, idei situaționiste, teorii zero-muncă, critică la
adresa tehnologiei - dar trece dincolo de opoziție în fața
formelor singulare de putere la a le refuza pe toate și de a oferi o
alternativă radicală.
Cum se diferențiază
anarho-primitivismul de anarhism sau alte ideologii radicale ?
Din perspectiva
anarho-primitivismului, toate celelalte forme de radicalism apar ca
reformiste chiar dacă acestea se consideră sau nu revoluționare.
Marxismul și anarhismul clasic, spre exemplu vor să preia
civilizația, să-i relucreze structurile într-o anumită măsură
și să-i îndepărteze abuzurile și opresiunile cele mai rele. În
orice caz 99% din viața în civilizație rămâne neschimbată în
scenariile lor viitoare, exact pentru că aspectele civilizației pe
care le pun sub semnul întrebării sunt minimale. Deși ambele vor
să abolească capitalismul iar anarhismul clasic ar aboli și
statul, modelele de viață de pretutindeni nu s-ar schimba prea
mult. Deși ar putea fi niște schimbări în relațiile
socio-economice, cum ar fi controlul muncitorului asupra industriei
și consilii ale cartierelor în loc de stat, și chiar o concentrare
asupra ecologicului, modelele de bază ar rămâne neschimbate.
Modelul vestic al progresului va fi pur și simplu îmbunătățit și
va continua să funcționeze ca un ideal. Societatea de masă va
continua de fapt, cu majoritatea oamenilor muncind, trăind în medii
artificiale, tehnologizate și supuși formelor de coerciție și
control. Ideologiile radicale de stânga caută să captureze
puterea, nu să o abolească. Prin urmare, acestea dezvoltă diverse
tipuri de grupuri exclusive – cadre, partide politice, grupuri de
ridicare a conștiinței- cu scopul de a câștiga adepți și de a
plănui strategii pentru preluarea controlului. Organizațiile sunt
pentru anarho-primitiviști doar înșelătorii, găști pentru a
pune la putere o anume ideologie. Politica, « arta și știința
guvernului », nu face parte din proiectul primitivist; doar o
politică a dorinței, plăcerii, ajutorului reciproc și libertății
radicale.
Unde își are puterea originea,
conform anarho-primitivismului?
Din nou, o sursă de dezbatere
între anarho-primitiviști. Perlman vede apariția instituțiilor
impersonale sau a relațiilor de putere abstracte ca pe momentul
definitoriu în care anarhia primitivă începe să fie demolată de
către relațiile sociale civilizate. În contrast, John Zerzan
localizează dezvoltarea medierii simbolice - în diversele ei forme:
număr, limbaj, timp, artă și mai târziu agricultură- ca pe
mijloacele de tranziție de la libertatea umană la o stare de
domesticire. Concentrarea asupra originii este importantă în
anarhoprimitivism deoarece primitivismul caută, într-o manieră
exponențială, să expună provocarea și să abolească toate
formele multiple de putere ce structurează individul, relațiile
sociale, și inter-relațiile cu lumea naturală. Localizarea
originilor este o cale de identificare a ceea ce poate fi salvat în
siguranță din epava civilizației, și ceea ce este esențial de
eradicat în caz că relațiile sociale reîncep după colapsul
civilizației.
Ce fel de viitor este prevăzut de
către anarho-primitiviști ?
Jurnalul anarho-primitivist
„Anarchy: A Journal of Desire Armed” prevede un viitor ce este
„în mod radical cooperativ și comunitarian, ecologic și
feminist, spontan și sălbatic”, iar aceasta ar putea fi cea mai
apropiată descriere pe care o puteți obține! Nu există nici o
schiță, nici un model sigur, deși este important să insistăm că
viitorul prevăzut nu este „primitiv” în nici un sens
stereotipic. Așa cum a spus-o Fifth Estate în 1979 : „Haideți să
ne anticipăm criticii care ne vor acuza că vrem să ne ducem
„înapoi în peșteri.” bucurându-ne de confortul civilizației
în timp ce îi suntem cei mai aspri critici. Noi nu expunem Epoca de
Piatră ca pe un model pentru utopia noastră [.] și nici nu sugerăm
o întoarcere la cules și vânat ca mijloc pentru traiul nostru.”
Ca o rectificare la această concepție falsă, este important să
insistăm că viitorul prevăzut de anarho-primitivism este sui
generis - este fără precedent. Deși culturile primitive
alimentează sugestii despre viitor, iar acel viitor ar putea foarte
bine să încorporeze elemente derivate din acele culturi, o lume
anarho-primitivistă ar fi probabil destul de diferită față de
forme anterioare de anarhie.
Cum privește anarho-primitivismul
tehnologia ?
John Zerzan definește
tehnologia ca pe „ansamblul de diviziune a
muncii/producției/industrialismului și impactul său asupra noastră
și a naturii. Tehnologia este suma mediației între noi și lumea
naturală și suma separărilor ce ne mediază unul de celălalt.
Este toata truda și toxicitatea necesară pentru a produce și
reproduce starea de hyper-alienare în care lâncezim. Este textura
și forma acomodării la orice nivel al ierarhiei și dominației.”
Prin urmare, opoziția față de tehnologie joacă un rol important
în practica anarhoprimitivistă. Cu toate acestea, Freddy Perlman
spune că „tehnologia nu e altceva decât arsenalul Leviatanului”,
„colții și ghearele sale”. Anarhoprimitiviștii se opun astfel
tuturor formelor de tehnologie (industrială), dar există dezbateri
cu privire la importanța tehnologiei pentru dominație în
civilizație. Ar trebui făcută o distincție între instrumente
(sau implementări) și tehnologie. Perlman arată că popoarele
primitive dezvoltă tot felul de instrumente și unelte, dar nu
tehnologii : „obiectele materiale, peșterile și canoe-urile,
bețele de săpat și pèreții, erau lucruri pe care individul le
putea face, sau erau lucruri care, precum un perete, necesitau
cooperarea mai multora cu o singură ocazie…Majoritatea uneltelor
sunt antice, și surplusurile (materiale), (aceste unelte care se
presupune că pot fi făcute posibile) au fost coapte de la primul
răsărit, dar nu au dat naștere instituțiilor impersonale.
Oamenii, viețuitoarele, dau naștere amândurora.” Uneltele sunt
creații pe o scară mică, localizată, produsele fie ale
indivizilor sau ale unor grupuri mici cu ocazii speciale. Prin
urmare, ele nu dau naștere sistemelor de control și coerciție.
Tehnologia, pe de altă parte, este produsul sistemelor sincronizate
la scară largă de extracție, producție, distribuție și consum
și astfel de sisteme își capăta propriul avânt și propria
dinamică. Astfel, ele cer structuri de control și obediență la
scară largă – ceea ce Perlman numește instituții impersonale.
După cum Fifth Estate arăta în 1981 : „tehnologia nu este un
simplu instrument pe care îl putem folosi după bunul nostru plac.
Este o formă de organizare socială, un set de relații sociale. Are
propriile sale reguli. Dacă ne vom angaja în folosirea ei, trebuie
să-i acceptăm autoritatea. Mărimea enormă, interconexiunile
complexe și stratificarea sarcinilor, care compun sistemele
tehnologice moderne fac necesară comanda autoritariană și
imposibilă luarea de decizii individuală și independentă.”
Anarho-primitivismul este un
curent anti-sistemic : se opune tuturor sistemelor, instituțiilor,
abstracțiunilor, artificialului, sinteticului, și mașinăriei,
pentru că toate acestea întruchipează relații de putere (precum
și dominație și distrugere a naturii). Anarho-primitiviștii se
opun astfel tehnologiei și sistemului tehnologic, dar nu și
folosirii instrumentelor și uneltelor (asta ar fi absurd !) în
sensul indicat aici.
Cum rămâne cu medicina ?
Contrar părerii generale,
viața înainte de civilizație nu era „urâtă, brutală și
scurtă” ci de fapt, era sănătoasă, stabilă și plăcută.
Populaţiile primitive aveau puține sau deloc probleme cu bolile
până să vină în contact cu civilizația. În cele din urmă,
anarho-primitivismul se referă în mare parte la vindecare –
vindecarea rănilor care s-au deschis în indivizi, între oameni, și
între oameni și natură, rănile care s-au deschis prin intermediul
civilizației, prin putere, incluzând Statul, Capitalul și
tehnologia. Filosoful german Nietzsche spunea că durerea, și modul
în care este ea tratată, ar trebui să fie în centrul oricărei
societăți libere și din acest punct de vedere, are dreptate.
Indivizii, comunitățile și Pământul însuși au fost mutilate
într-o măsură mai mare sau mai mică de către relațiile de
putere ce caracterizează civilizația. Oamenii au fost mutilați
psihologic dar și agresați fizic de boli. Asta nu înseamnă că
anarho-primitivismul poate aboli durerea sau boala ! Totuși,
cercetările au dezvăluit că multe boli sunt rezultatul condițiilor
de trai civilizat, și că dacă aceste condiții ar fi distruse,
atunci anumite tipuri de dureri sau boli ar putea să dispară. Cât
privește restul acestora, o lume care plasează durerea în centrul
său ar fi puternică în căutarea sa de a le alina cu medicamente.
Cu toate acestea, tehnologia de vârf în schimbare, forma de
medicină practicată în vest, bazată pe farmaceutice, nu este
singura formă de medicină posibilă, există foarte multe metode
naturale, pe bază de plante, de a trata boli, care ar putea înlocui
tehno-„medicina” vestică. Chestiunea cu privire la alcătuirea
medicinei într-un viitor anarho-primitivist depinde de ceea ce e
posibil și ceea ce oamenii doresc, fără a compromite modurile de
viață ale indivizilor din comunitățile libere, centrate pe
ecologie. La fel ca pentru toate celelalte întrebări, nu există
nici pentru aceasta un răspuns dogmatic.
Cum rămâne cu populația ?
O chestiune controversată, în
special datorită faptului că nu există un consens printre
anarho-primitiviști cu privire la acest subiect. Unii oameni susțin
că reducerea populației ar fi necesară ; alții susțin că ar
trebui pe baze ecologice și/sau să suțină tipul de viață
prevăzut de anarho-primitiviști. George Bradford, în a sa How deep
is deep Ecology ? susține că, controlul femeilor asupra
reproducerii ar duce la o scădere a numărului populației. Viziunea
personală a acestui scriitor este că populația ar trebui să fie
redusă, pentru că nivelul curent al populației este nesănătos
atât pentru oameni cât și pentru Pământ, dar că acest lucru va
apărea printr-un proces natural – ex. atunci când oamenii mor, nu
toți sunt înlocuiți, astfel numărul populației scăzând și în
cele din urmă stabilizându-se. Anarhiștii au susținut de mult
timp faptul că într-o lume liberă, presiunile sociale, economice
și psihologice spre reproducere excesivă ar fi eliminate. Ar fi pur
și simplu multe alte lucruri interesante de făcut care ar preocupa
timpul oamenilor ! Feministele primitiviste susțin că femeile,
eliberate de restrângerile de gen și de structura familiei, nu ar
fi definite de capacitățile lor reproductive precum în societățile
patriarhale, iar asta ar duce de asemenea la scăderea nivelurilor
populației. Prin urmare, populația e foarte probabil să scadă, cu
sau fără voia ei. La urma urmelor, după cum explică foarte clar
Perlman, creșterea populației este doar un produs al civilizației
: „o creștere constantă a numărului de oameni este la fel de
persistentă precum Leviatanul însuși. Acest fenomen pare să
existe doar printre ființele leviatanizate. Animalele precum și
comunitățile umane din stare naturală nu își proliferează
specia până în punctul în care să îi împingă pe toți
ceilalți de pe suprafața pământului”. Un alt lucru important de
menționat este faptul că forme sigure, umane, naturale de avort,
precum remediile pe bază de plante, erau disponibile comunităților
umane cu mult înaintea industrializării și civilizației. Astfel
că nu există nici un motiv să credem că populația umană nu s-ar
stabiliza o dată ce relațiile sociale leviatanice ar fi abolite,
iar armonia comunitariană ar fi restabilită. Ignorați fanteziile
ciudate diseminate de comentatori ostili ai anarhoprimitivismului
care sugerează că nivelurile populației, prevăzute de
anarhoprimitiviști ar trebui obținute prin decese în masă sau
lagăre de tip nazist. Acestea sunt doar tactici de defăimare.
Devotamentul anarho-primitiviștilor față de abolirea tuturor
relațiilor de putere, inclusiv a Statului cu tot aparatul său
administrativ și militar, și a oricăror partide sau organizări
politice, înseamnă că astfel de măceluri orchestrate rămân atât
o imposibilitate cât și un act pur și simplu oribil.
Cum ar putea fi adus un viitor
anarho-primitivist în practică?
Întrebarea de 64 de mii de dolari !
(pentru a folosi o metaforă profund suspectă). Nu există reguli de
tip tare și repede, nu există o schemă. Răspunsul cel mai simplu
– văzut de unii ca fiind un semn de nehotărâre – este că
forme de luptă apar în cursul insurecției. Asta e adevărat, dar
nu neapărat foarte de ajutor ! Ideea este că anarho-primitivismul
nu este o ideologie căutătoare de putere. Nu caută să captureze
Statul, să ocupe fabricile, să câștige locuri în organizațiile
politice, sau să ordoneze oamenilor. În schimb, vrea ca oamenii să
devina indivizi liberi care să trăiască în comunități libere
care sunt interdependente una de cealaltă și de biosfera pe care o
locuiesc. Vrea, atunci, o transformare totală, o transformare a
identității, a modurilor de viață, a modurilor de existență și
de comunicare. Asta înseamnă că modurile încercate și testate
ale ideologiilor căutătoare de putere pur și simplu nu sunt
relevante pentru proiectul anarhist, care caută să abolească toate
formele de putere. Astfel că noi forme de acțiune și existență,
forme potrivite și corespunzătoare cu proiectul anarho-primitivist,
trebuie să fie dezvoltate. Acesta este un proces continuu, astfel că
nu există nici un răspuns ușor la întrebarea : Ce e de făcut ?.
În prezent, mulți sunt de acord că, comunitățile de rezistență
sunt un element important în anarho-primitivism. Cuvântul
„comunitate” este jonglat zilele astea între tot felul de
sensuri absurde (ex. „comunitate de afaceri”), în special
datorită faptului că cele mai originale comunități au fost
distruse de Capital și de Stat. Unii cred că dacă comunitățile
tradiționale, deseori surse de rezistență față de putere, au
fost distruse, atunci crearea de comunități de rezistență –
comunități formate din indivizi ce au ca punct comun rezistența –
sunt o modalitate de a recrea baze pentru acțiune. O veche idee
anarhistă este cea conform căreia noua lume trebuie creată în
interiorul carapacei celei vechi. Asta înseamnă că atunci când
civilizația se va prăbuși (și crede-ți-mă, orice persoană
rațională va ajunge la concluzia că civilizația, prin natura sa
atât de destructivă, se va auto-distruge) – prin propria sa
voință, prin eforturile noastre, sau printr-o combinație a celor
două – va exista o alternativă ce va putea să-i ia locul. Acest
lucru este foarte necesar din moment ce, în absența alternativelor
pozitive, dezmembrarea socială cauzată de colaps ar putea foarte
ușor să creeze nesiguranță psihologică și vacuum social, în
care fascismul sau alte dictaturi totalitare ar putea înflori.
Pentru scriitorul de față,
asta înseamnă că anarho-primitiviștii trebuie să dezvolte
comunități de rezistență – microcosmosuri (în măsura în care
reușesc) pentru un refugiu față de tortura ce urmează să vină –
atât în orașe, cât și în afara lor. Aceastea trebuie să
acționeze ca baze pentru acțiune (în special acțiune directă și
sabotaj), dar și ca locuri de creare a noi moduri de gândire,
comportament, comunicare, existență și așa mai departe, precum și
a noi seturi de etică – pe scurt, o cultură eliberatoare complet
nouă. Trebuie să devină locuri în care oamenii își pot
descoperi adevăratele dorințe și plăceri, și prin vechea și
buna idee anarhistă a faptei exemplare, să arate altora, prin
puterea exemplului, că moduri de viață alternative sunt posibile
și practice… Cu toate acestea, există multe alte posibilități
care trebuie explorate. Tipul de lume prevăzut de anarho-primitivism
este una nemaivăzută în experiența umană în ce privește scara
și tipul de libertate anticipat…astfel că nu pot exista limite cu
privire la formele de rezistență și de insurecție ce ar putea să
vină. Tipurile de transformări vaste prevăzute vor avea nevoie de
tot felul de gânduri și activități inovative.
Cum pot afla mai multe despre
anarho-primitivism ?
Anti-Autoritarienii Anonimi, o
rețea anarho-primitivistă, vă poate pune la dispoziție o listă
de lecturi, informații și literatură despre activități
anarhoprimitiviste precum și o listă de contacte pentru a vă pune
în legătură cu alte grupuri anarho-primitiviste. Adresa lor este
PO Box 11331 Eugene OR 97440. Puteți de asemenea citi textul lui
Freddy Perlman Against His-story, Against Leviathan, cel mai
important text anarho-primitivist, și textele lui John Zerzan,
Elements of Refusal și Future Primitive, textul lui Bob Black
Abolition of work, și cel al lui David Watson Against the
Mega-machine :essays on the Empire and its enemies. Puteți urmări
și publicația anarho-primitivistă Green Anarchist : For the
Destruction of Civilization și publicațiile americane : Black Clad
Messenger, Live Wild or Die ; Anarchy :A journal of desire armed ;
Fifth Estate și Feral : a Journal towards Wildness.
Cum mă pot implica în anarho-primitivism ?
O modalitate ar fi să contactezi
Anti-Autoritarienii Anonimi. Scrie-le și ei te pot ține la curent
cu activitățile anarho-primitiviste curente. Unii oameni implicați
în Earth First ! se văd pe sine ca fiind anarho-primitiviști, și
merită contactați. Adresa lor este Earth First ! PO Box 1415,
Eugene OR 97440. Puteți urmări de asemenea și ce au de spus cei de
la Earth First ! din Londra despre anarho-primitivism. „Ideile
primitiviste sunt de bază pentru mulți activiști ai Earth First
(chiar dacă aceștia nu se intitulează primitiviști) iar accentul
ar trebui acum pus pe atingerea unei acceptări la scară largă și
a unei înțelegeri a filosofiilor primitiviste pentru a populariza
viziunile propuse de anarho-primitiviști… Textul lui John Moore,
„Primitivist Primer” este probabil cea mai bună introducere în
subiect – mai ales pentru că este accesibil oamenilor pentru care
mișcarea ecologică radicală este o noutate. Aceste și alte texte
primitiviste ar trebui folosite atât pentru a informa cât și
pentru a răspândi cât mai departe ideile – posibilitatea
dezmembrării civilizației tehnoindustriale devenind astfel din ce
în ce mai fezabilă… Constituirea de „comunități de
rezistență”, așa cum le numește Moore, sau „microcosmosuri”,
este un pas vital în direcția creării anarhiei verzi la nivel
global și este ceva ce mișcarea Earth First ! plănuiște să
implementeze în viitorul apropiat.” „Earth First !” și
„primitivismul” sunt aproape inseparabile în termeni filosofici,
astfel că textul aceste ar trebui citit și urmat de acțiune de cât
mai mulți activiști posibil.
Sugestii de lectură :
Walden – Henry David Thoreau
Omul Unidimensional – Herbert
Marcuse
Mirror of Production – Jean
Baudrillard
Society against the State – Pierre
Clastres
People without government : An
anthropology of Anarchy – Harold Barclay
Stone Age Economics – Marshall
Sahlins
Man the Hunter – Richard B. Lee &
Irven Devore
In Search of the Primitive –
Stanley Diamond
Green Rage : Radical
Environmentalism and the Un-making of Civilization –Christopher
Manes
Questioning Technology : A critical
Anthology – editată de John Zerzan &
Alice Carnes
Against Civilization : Readings and
Reflections - editată de John Zerzan
In the absence of the Sacred : The
Failure of Technology and the Survival of the Indian Nations –
Jerry Mander
Rebels against the Future : the
Luddites and their War on the Industrial Revolution – Kirkpatrick
Sale
In defense of Luddism – David
Noble
Societatea industrială si viitorul
său – manifestul lui Unabomber
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu