Timpul din perspectiva privitorului

Timpul din perspectiva privitorului:  perceperea timpului  la animale depinde de perioada vietii lor

O colaborare internationala condusa de catre oameni de stiinta ai Colegiului Trinity din cadrul Universitatii St. Andrews a evidentiat faptul ca  abilitatea animalelor de perceptie a timpului este puternic corelata cu etapa vietii in care se afla.

Gradul in care timpul este perceput variaza in functie de animal. De pilda, capacitatea mustelor de a evita ziarele infasurate se datoreaza abilitatii acestora de a observa miscarea la scale de timp mai fine decat pot observa ochii umani, permitandu-le sa evite ziarul intr-o maniera asemanatoare “timpului-glont” din filmul Matrix. Spre deosebire de acestea, o specie de tigri alearga mai repede decat capacitatea ochilor de a “tine pasul” cu acestia, animalele devenind oarbe , acestea fiind nevoite sa se opreasca periodic in vederea reevaluarii pozitiei pradei. Chiar si in cazul oamenilor, atletii diverselor sporturi au demonstrat o mai mare abilitate de detectare vizuala a miscarii pe timpul concursurilor.

Studiul publicat in jurnalul international, Comportamentul animal a evidentiat faptul ca animalele mici cu coeficienti metabolici mici, precum pasarile, percep informatia intr-o unitate de timp experimentand asadar timpul mai lent decat animalele de talie mai mare avand coeficienti metabolici mici, precum testoasele mari.

Comentand descoperirile, asistentul Scolii de Stiinte Naturale al Colegiului Trinity din Dublin, Andrew Jackson a afirmat: “Ecologia unui organism consta in gasirea unei nise la care nici un alt organism nu poate ajunge. Rezultatele noastre sugereaza caperceptia timpului ofera o dimensiune inca nestudiata pe care animalele se pot specializa existand o sumedenie de scopuri numeroase de studiere a sistemului in maniera mai detaliata. Incepem sa intelegem ca exista o intreaga lume de detalii pe care numai animalele o pot percepe fiind fascinant modul in care acestea ar putea percepe lumea in mod diferit de oameni.”

“Rezultatele noastre sprijina ideea importantei perceptiei timpului la animale in timp ce abilitatea de percepere a timpului la scale foarte mici poate reprezenta diferenta dintre viata si moarte pentru organismele ce se misca foarte repede precum pradatorii si prazile lor.”, a comentat Kevin Healy, doctorand al Scolii de Stiinte Naturale, a Colegiului Trinity din Dublin. Abilitatea de percepere a timpului variaza in functie de animale, printr-un fenomen numit fuziunea critica a frecventei de clipire. Fenomenul, bazat pe viteza maxima a razelor de lumina pe care un individ le poate vedea inainte ca lumina sa fie perceputa ca fiind constanta, este principiul din spatele iluziei de ne-scanteiere a ecranelor televizoarelor, monitoarelor de calculator si a celor de cinematograf. Acesta este de asemenea si motivul pentru care cainii vad televizoarele cu lumina scantaietoare, deoarece ochii acestora au o rata de reinnoire a imaginii mai mare decat cele ale ecranelor TV.

Cercetatorii au profitat de acest fenomen in vederea explicarii varierii observate  a timpului de perceptie la o varietate de animale, evidentiiind ca animalele agile poseda cea mai rafinata abilitate de vizualizare la rezolutii inalte.

Profesorul Graeme Ruxton, de la Universitatea St Andrews din Scotia, ce a colaborat la proiectul de cercetare a afirmat urmatoarele: “ Avand ochi ce trimit update- ari creierului la frecvente mult mai ridicate decat ochii nostri o pot face, incapacitatea creierului de a procesa informatia cu rapiditate in mod egal nu prezinta importanta. Astfel, aceasta lucrare evidentiaza capacitatile impresionanate inclusiv ale creierelor animalelor mici. Desi mustele nu sunt “ganditori profunzi” acestea pot lua decizii foarte repede.”

Dr. Luke McNally de la Unversitatea din Edinburgh adauga: “ E posibil ca animalele sa foloseasca de asemenea o variere a timpului de perceptie in trimiterea semnalelor ascunse, multe specii utilizand luminile licaritoare ca semnale.precum si multe alte animale de mare.De asemenea, e posibil ca speciile de pradatorii de talie mare si a celor cu rapiditate scazuta  sa nu fie capabile sa decodeze aceste semnale  ale sistemului lor vizual daca acesta nu este indeajuns de rapid, acordand semnalizatorilor un canal secret de comunicare.”