S.H.A.R.P., sau despre oamenii care nu stiu ca sunt in plus.

Ieri am promis ca o sa vorbesc despre boschetarul antifascist dar tona de ras pe care mi-o provoaca un asemenea subiect ma impiedica sa scriu ceva interesant asa ca o sa descriu in linii mari inca o lichea care populeaza cluburile si polueaza subcultura skinhead, adica voi vorbi despre vestitii S.H.A.R.P-i, maestrii fencewalkingului, intovarasiti cuapoliticii, doar ca, spre deosebire de aia, astia au patch-uri cu TrojanSkins 69 (sex?), au tovarasi fa si antifa, asta insemnand ca, fac cheta impreuna cu antifascistii, beau impreuna si dupa ce se termina bautura isi smulg patch-ul cu SHARP si se duc in clubul din centru care e populat cu fascisti unde promoveaza puterea rasei albe in jurul unei sticle de jagermeister.

In mare, SHARP (skinheads against racial prejudice) nu se diferentiaza de skinheadul apolitic, singura diferenta majora ar fi ca SHARP-ul recunoaste faptul ca cultura skinhead a avut radacini duble, si anume ca a fost creata de albi si negri. In general este antifa doar ca la noi in ro-mania lucrurile sunt anapoda si cum skinhejii sunt o mana de oameni, ei se duc sa bea cu nazistii sau cu antifa, depinde de bugetele fiecarui grup in ziua propriu zisa. Acum sa vedem cu ce se ocupa si ce treaba are el pe lumea asta.

1. SHARP-ul nu vrea nimic de la lumea din ziua de azi decat sa I se recunoasca faptul ca muzica ska si implicit, subcultura skinhead, a fost creeata de negri, ca skinheadsii originali din Anglia su fost si negri si albi, etc. Cam asta e idealul lui de skinhead S.H.A.R.P. La fel ca si skinhead-ul apolitic, sharpul nostru asculta muzica oi!, ska, rocksteady, bea bere, ragaie, se duce pe stadion, singura diferenta fiind patch-urile. Cel apolitic nu are decat cu Oi! Sau skinhead, asta, un pic mai coios are cu SHARP, de multe ori doar atat pentru ca in mod ciudat, bonehead-sii romani (bucurestenii in general) tolereaza mai mult antifascistii decat pe SHARP-i, de multe ori intalnirile dintre cele doua grupari (actualmente retrase din activitate pe baza de :''m-am insurat, nu mai ma tin de prostii'', ''hai coaie, ai trecut de 25 de ani, lasa dracu prostiile astea'', ''nu ma lasa mama'', ''trebuie sa ajung repede acasa pentru ca am treaba cu baietii, ma joc LOL'', si alte cacaturi cu care se ocupa oamenii seriosi), se lasa cu sange.
2. Ce muzica asculta S.H.A.R.P.-ul?
   Pai, muzica de baza a sharpului e The Oppressed, The Press si in general oi!, hardcore-punk,ska si alte nazbatii care suna frumos. Adica ce asculta si restul skinheadsilor (in afara de fratii lor vitregi boneheads pentru ca aia sunt retardati, niste laturi umblatoare)
3. Ce pasiuni are subiectul nostru?
   El nu are nici o pasiune anume, el vrea doar sa bea bere, sa manance seminte si sa se duca la meciuri (vezi skinheadul apolitic)

Concluzia:

Nici una, subcultura asta din cati oameni am cunoscut este cea mai nasoala dintre toate, si anume, daca nu v-ati dat seama oamenii care umbla sub banner-ul asta sunt cam asa: recunoastem ca skinheajii originali au fost negri, suntem impotriva rasismului dar nu neaparat impotriva nazismului, nu ne place sa fim considerati nazisti dar nu facem nimic impotriva faptului ca oamenii de rand si nu numai ne considera nazisti, unii chiar se bucura daca cineva isi da seama ca el e skinhead (mandria de a fi ras in cap? :)) ), o ard apolitic dar daca le spui ca dau moara la apa nazistilor se supara si nu in ultimul rand, ei chiar sunt prietenazi buni cu nazistii, multi sharpi fiind acum la batranete s-au gandit sa o arda mai chill si o ard against prejudice ca sa futa si ei niste feministe focoase prin Kulturhaus sau alte bombe de prin centru si nu numai.

Deci, SHARP in principiu nu reprezinta nimic, doar niste oameni care se plang ca nu sunt nazisti dar nici antifascisti.

Maine chiar o sa scriu despre boschetarul antifa-punk.

Ras in cap si apolitic

Cred ca oamenii care asculta un pic de punk rock isi dau seama despre ce vorbesc. Despre skinhead-ul care nu stie in ce parte sa o ia cand se duce in centrul orasului sa bea o bere. Nu stie in ce parte sa o ia pentru ca la dreapta sunt ‘’baietii’’ tatuati cu 88 pe ceafa si la stanga sunt punkerii cu creste si bocanci prea scumpi pentru o asemenea scena, dar despre asta o sa vorbim in alt subiect.

Cu ce se ocupa skinhead-ul apolici?
 Din cate am inteles eu dupa ce am discutat cu cativa tovarasi skinheazi apolitici, ei nu vor decat sa bea bere, sa se duca la meciuri de fotbal si sa asculte muzica oi!, ska si …cam atat. Cam la asta se rezuma activitatea lor sociala pe care ei in prostia lor o asociaza cu cultura skinhead (originala, ca pe vremea lui Ceasca, ma-sa si tac-su au inventat skinhead-culture). Nu vreau sa fiu rautacios si sa copiez ce au scris nazistii de pe antifa.ro dar cand ai asemenea teluri, pasiuni prin care iti petreci timpul liber e si normal sa fi considerat bulangiu si respins de ambele tabere subculturale.

Ce muzica asculta skinhead-ul apolitic?
  2Tone, oi! Trupele ascultate de skinhead-ul apolitic nu prea se aseaza pe nisa pe care si-a aleso pentru ca in marea lor majoritate trupele sunt politice, fie ca vorbim de The Oppressed fie ca vorbim de Combat 84, Section 5, The Last Resort, Madness, The Specials, ‘’insert orice trupa aici’’. Nu exista in lumea asta trupa de oi!, punk sau ska care sa nu aiba o opinie politica sau cel putin niste afinitati politice. SI daca vreti neaparat sa stiti, majoritatea trupelor de
skinheads originale sunt de stanga: Cockney Rejects, The Business, Cock Sparrer, etc. Am spus majoritatea, nu toate asa ca puteti sa ma corectati daca am gresit cu ceva. Pana la urma si eu sunt biased asa ca nazistii poate sa suga pula si sa planga la mamicuta lor in poala daca le-am distrus visele umede in legatura cu trupele lor preferate de oi!.

Ce pasiuni are skinhead-ul apolitic?
  Pasiunile lui, asa cum am scris mai sus se invart in jurul stadionului, asa cum orice copil de muncitor roman care nu e obligat de parinti sa ia lectii de pian sau canta. El bea bere cu baietii, fumeaza, canta pe stadion, mananca seminte acasa in timp ce asculta muzica oi! Englezeasca, iese vineri in vreun club prin care din greseala o data pe an are loc un concert de street-punk sau pune cineva muzica ska sau oi! (motiv de dat in spectacol cu bocancii lui doua marimi mai mari in timp ce interpreteaza dansul ploii).

Concluzia?
  Sa fii skinhead si apolitic e naspa. Asta in primul rand ca apolitic nu mai e nimic in lumea asta, in al doilea ca skinhead-sii originali nu au fost apolitici, au fost copiii imigrantilor jamaicani uniti in revolta lor impreuna cu copii muncitorilor englezi. Deci, ce este apolitic in acesta simpla dare de seama a copiilor unor generatii venite dupa un val de imigratie unde prim ministrul englez tocmai anunta ca in Anglia va curge rauri de sange (Rivers of Blood, cautati pe google), unde ei au fost uniti in distractiile lor, in felul in care se imbracau si dansau, in tot. Acolo a existat o unitate antifascista, probabil cea mai unita chestie a fost inceputul subculturii skinhead din Anglia. Acum, skinhead apolitic inseamna un smecheras cu o obsesie patologica pentru tot ce inseamna british, cu bani pentru bocanci DocMartens, si probabil cu prea mult timp la dispozitie pentru ca, ca orice subculturist adevarat, skinhead-sii sunt niste scormonitori ai internetului dupa cele mai underground din underground formatii care au lansat o caseta in toamna anului 1978.
Sfarsit. Continuam seria inceputa zilele trecute cu introducerea in scena a skinheadului de dreapta sau mai pe limba noastra, a bonehead-ului.