Acest articol a aparut pentru prima data in
Communication 6 (1981):159-175.
La prima
vedere,diferenta dintre etica si propaganda,sau mai bine spus despre
”etica propagandei” pare foarte usor de aratat:nu exista nici un
pic de moralitate in jocul progandistic,si de aceea,nu serveste cu
nimic nimanui sa incercam sa o judecam moral propaganda. Apartine
unei zone inchise si impenetrabile,unde etica isi pierde drepturile.
Sa declari faptul ca ”a face propaganda” este rau,este irelevant:
propagandistul nu se ingrijoreaza sa-si puna asemenea intrebari
si,propagandistul traieste cu faptul ca liderul sau sau grupul sau
spune ca activitatea sa nu este una propagandistica. Etica intr-un
sens strict moral sau filosofic nu are nici un fel de putere in
aceasta activitate socio-politica,iar o judecata pozitiva sau
negativa nu ar avea nici o influenta asupra acestui lucru. Dar,cineva
poate realiza rapid ca aceste fapte ridica o sumedenie de intrebari
si dificultati.
Propaganda serveste intr-adevar o etica,nu in
sensul moral,ci mai mult instinctiv.Mai mult,ea insasi constituie o
moralitate pentru multimi,pentru oameni,pentru grupuri,pentru clase
sociale,pentru natiuni. Ultimul lucru,si acesta fiind si cel mai
important, pare ca din ce in ce mai vizibil faptul ca,ceea ce
propaganda construieste intr-un om nu mai poate fi distrus de fapte
contrare cu acelea pe care el le crede adevarate sau i-au fost
prezentate in mod eronat. Toate aceste lucruri ma fac arat criteriul
etic pe care eu insami il folosesc pentru a arata amoralitatea
propagandei.
Propaganda este o Morala.
Propaganda se supune in
mod evident unui numar de fapte care o fac sa fie posibila. Am
studiat-o ca o tehnica. Dar,cum este si in cazul asta cand discutam
despre o tehnica care afecteaza in mod direct viata oamenior,nu se
mai poate discuta despre ea intr-un mod abstract si sa-i aplicam
niste reguli mecanice asa cum facem in cazurile in care avem de a
face cu tehnicile ce au legatura cu mediul chimic sau fizic. Trebuie
sa avem in vedere reactiile specifice ale ei in prima masura si pe
cealalta parte,de reactiile omului. Cu alte cuvinte,chiar daca pentru
propagandist sau pentru publicist este pur si simplu chestiunea de a
aplica rigoarea tehnicilor,toata aceastra procedura trebuie sa ne
apara ca fiind ideologic-moral in aparenta,pentru ca omul nu
reactioneaza intr-o maniera neutra:el nu poate admite sa fie sau sa
se considere pur si simplu un obiect manipulat: pentru ca el sa
ajunga sa creaa,sa urmeze drumul dorit,el trebuie sa resimta o
satisfactie care este morala in natura sa.
Asadar,in
sine,propaganda nu urmeaza o etica dar este obligata sa foloseasca
una si sa construiasca una. Ca sistem de intervente,este
practic-formala;ca parte integranta a vietii sociale,are nevoie de un
continut moral in natura sa, dar,in nici un caz acest lucru nu
inseamna ca se supune continutului sau. Dar trebuie sa o conduca si
sa o faca sa fie asimilata. Si nici nu poate fi doar continut
ideologic. Este doar o intrebare a persoanei care este spetit in a
primi idei,o interpretare proprie a lumii:in continuare,el trebuie sa
fie convins ca el insusi,partidul sau,clasa sa sociala,natiunea sa
are dreptate,ca ei reprezinta Bunul si Justita. Convingerea sa este
decisiva si,intr-un mod efectiv,il forteaza/speteste pe om in
domeniul propagandei.
Suntem,in aceasta situatie,in prezenta unei
conditii cerute pentru eficacitatea propagandei,si nu este nici o
urma de bunatate in domeniul propagandei insasi. In consecinta
trebuie sa eliminam dinainte intrebarea:propaganda pare sa fie,ca si
in cazul multor alte elemente tehnice,un intrument pur neutru in
sine,chiar unul care poate fi folosit pentru orice fel de cauza- o
cauza ”buna” precum pacea sau reconcilierea claselor sociale sau
crestinismul,sau o cauza ”demonica” cum ar fi
militarismul,revolutia sau ateismul. In realitate,nimic nu este mai
departe de adevar! Nici un instrument tehnic nu este neutru;isi are
propria logica inauntrul sau,si eu am aratat deja in Propaganda ca
cel mai frumos ideal,odata ce este promis de propagnda,este modificat
in esenta si in natura sa. In realitate,un ideal pozitiv nu are nici
un inteles doar daca omul accede personal,cucereste si adera la ele
prin o convingere adand si devine el insusi un germene al acelui
adevar. In alt fel,el nu este nimic altceva decat un robot, ”deasupra
demnitatii si libertatii”,care indeparteaza toate valorile pozitive
ale aderentei sale,si doar pentru acest lucru,indeparteaza valorile
pozitive ale idealului la care a aderat. Daca cineva adera la un
ideal in asemenea maniera,acest lucru inseamna ca cineva poate
accepta orice alt lucru,si poate sa devina,cu aceeasi
convingere,aderent al idealului opus.
Asadar,suntem sigura ca o
cauza este justa,nu prin a o masura cu o masura a idealului
indefinit,sau impotriva unei anumite tiranii a vreunui Empyrean,mai
degraba cu acelasi masuri cu care proprii suporteri sunt de acord,si
a caror proprie justitie socoate ca,cauza lor este justa(si nu
invers),atunci,toata actiunea propagandei care tinde sa faca oamenii
sa se comporte intr-un anumit del fara sa-si dea seama de actiunile
pe care le face si fara sa stie ca le-a ales,distruge insasi justita
si bunatatea.
Dar ne gasim acum la o rascruce: 1) Fie consideram
umanitatea ca o unealta in mana unei actiuni superioare,si
este,asadar,legitim ca ea sa fie manipulata,sa fie modificat creierul
uman,sa se produca in mod artifical comportamentul-dar acest lucru
inseamna ca individul este obedient in fata unui adevar in-uman,lucru
care nu garanteaza in nici un caz ca acest adevar este super-uman (si
daca este super-uman avem doar doua alegeri:ori este ceva necunoscut
noua,si acesta este drumul care se numeste teologie negativa,ori el a
coborat la nivelul nostru de intelegere,ceea ce Biblia numeste
Cuvantul Domnului:2) Ori cineva considera ca adevarul nu poate fi
altfel decat uman,dar in acest caz,implica faptul ca acel adevar
particular nu poate fi transmis ca un mod de manipulare,nici prin
tratare a omului ca pe un simplu obiect,ci doar printro aderenta
voluntara. Cu alte cuvinte,nu exista nici o modalitate prin care
cineva ar putea disocia mijloacele propagandei de mesajul pe care il
poarta. Este un exemplu bun despre marea dezbatere care are loc in
jurul ideilor de ”sfarsitul justifica modul” si ”modul corupe
sfarsitul”,o dezbatere accentuata de faptul ca,aici,obiectul asupra
caruia ”modul” actioneaza,este omul.
Cu siguranta nu o sa
reincep aceasta problema aici,mai repede vreau sa arat concluzia la
care am ajuns acum mult timp (in Presence of the Kingdom):ca sa spun
asa,sfarsitul niciodata nu justifica modul pentru ca acolo nu exista
nici o diferentiere in natura intre cele doua,dar,din contra,o
continuitate:ca sa spun asa,nu exista nici un abis intre moduri si
lucrurile catre care ele ne conduc,mai mult chiar,ca sfarsitul este
rezultatul exact al modurilor prin care am ajuns la el. In alte
cuvinte,modurile violente vor produce situatii violente si niciodata
situatii pacifiste. Modurile injuste vor produce regimuri injuste
care niciodata nu vor fi capabile sa imparta justitia,iar mijloacele
corupte vor aduce coruptia ca rezultat final.
Asadar,nu exista
nici o distinctie care sa trebuiasca sa fie facuta dintre
instrument,care poate fi neutru,si cauza,care va fi buna sau rea.
Instrumentul participa in cadrul cauzei,iar ea este construita de
catre instrument. Prin dimensiunea sa,propaganda se bazeaza pe
bucuria prin care omul o vede ca pe un obiect cu care sa defineasca
un lucru si nu ca o persoana pe care sa o respecte,acest lucru
semnificand faptul ca implica degradarea omului,punandu-l in
imposibilitatea de a accede la un lucru superior,il face
iresponsabil,si ca,propaganda este in mod evident o negare a
libertatii,oricum ar fi ea,naturala,obtinuta sau pe cale de a fi
obtinuta. Acum,propaganda nu poate fi nimic altceva decat ceea ce
este: un instrument al manipularii pentru obtinerea unui comportament
obiectiv (ortopraxy=actiunea considerata corecta de catre manipulator
n.t.). Asta insemnand,ca se supune,exclusiv,principiilor
eficacitatii,regulilor tehnice de natura psihologica sau
sociologica,fiind necesara folosirea instrumentelor care sunt ele
insasi tehnici.
Asadar,este necesar sa precizam ca o parte din
moduri corup finalurile. Nu poate fi subordonata de nici un al lucru
decat propriul sfarsit,care este eficacitatea. Propaganda,in
realitate,se include si in ”aparat” si in ”tehnica” ale
propagandei si al mesajului pe care il transmite.Pentru ca este
evident ca se adreseaza oamenilor,asadar duce cu ea un mesaj. Nu este
un semnal(cu toata ca uneori poate fi redus la acest lucru!). Dar
acest mesaj poate fi ales ,calculat,combinat in relatie cu respect,si
impreuna cu eficacele aparatului foarte complex. Cu alte
cuvinte,chiar daca mesajul este in aparenta nobil si generos,este
integrat intr-un intreg care priveste in mod conceptual,”ul ca un
simplu obiect”. Propaganda nu trebuie sa aibe nici un mod extern de
referinta,nici o valoare exterioara caruia sa ii fie subiect
principal si in care cineva sa o poate judeca. Nu este nimic mai mult
decat ”sfarsitul” integrat in ”modul”. Si de aceea este
imposibil sa i se faca o judecata etica,si aceea care incearca sa
formuleze una nu au nici o masura comuna cu realitatea ei.
Propaganda creeaza
Etica
Dar aici ne lovim de o noua dimansiune a problemei:
propaganda insasi creeaza o moralitate,o etica,un anumit
comportament-dorit. Ii furnizeaza omului un criteriu prin care el
evaluaeaza binele si raul. Este asadar,o noua situatie fata de felul
in care se comprtau in societatile traitionale.. Suntem in afara
normelor si in afara reflectiilor asupra moralitatii,amandoua numite
de Bergson si de Max Weber,”moralitatea
responsabilitatii-moralitatea convingerii”. Suntem in prezent in
fata creeari unei moralitati artificiale,si prin astea vreau sa spun
ca se formeaza o morala care se impune unui grup de oameni intr-un
mod pe care ei nu l-au ales;nici nu a fost dezvoltat incetisor prin
folosire sau obiceiuri,judecati si erori,incertitudini si
alegeri,nici nu a fost pasat de la o generatie la alta printro
transmitere usoara a ”transferului cultura”,ci a fost trasmisa ca
un intreg sistem de comportamente obtinute prin aplicarea rapida si
activa a modurilor tehnice(de unde vine marea diferenta dintre
”reproducere” a moralitatii prin cursul multor generatii),,si
intotdeauna cu un scop totalitar,sa spunem asa,cuprinzand toata
umanitatea,nelasand nici un fel de liber arbitru sau vreun loc
nedeterminat,lucru care poate fi destructiv propagandei.
Este
intr-adevar o chestiune de morala,pentru ca,bazat pe aceasta
infuzie,omul va face judecati despre ceea ce este bun si rau;va
incepe sa aleaga modul in care se comporta(dar este o simpla
chestiune de alegere programata de cinvingerea care nu permite nici o
ezitare in comportamentul pe care il va urma,conceptul total fiind
integrat initial). Dar aceasta este o moralitate care nu isi are
radacini nici in experienta personala,nici in trecut,nici in
ganduri;este o moralitate artificiala,creata si difuzata in afara
oricarei convingeri contextuale. Convigenera este produsa de sistem.
Si este o moralitate ideologica pana acum pentru ca comportamentul
este cerut de alegerile ideologice.
Aici trebuie sa facem o
comparatie cu religia. O religie presupune o aderenta credincioasa
asupra unor lucruri certe iar aderenta,produce anumite actiuni,o
anumita practica.”Credinta crestina” trebuie sa fie transmisa
prin ”munci”. In aceeasi maniera,ideologia
politica(nationalismul,comunismul,fascismul,etc.) sau ideologia
economica(a productivitatii,a profitului, a capacitatii de a profita)
necesita un anumit comportament:sacrificiu pentru
cauza,consum,munca,etc. Aceste lucruri sunt determinate de ideologia
care a fost implementata cu succes. Nu exista alte variante,nu exista
posibilitatea de distantare,cu atat mai putin in domeniu religios
,unde, chiar si in cele mai apasatoare religii,distanta dintre
Dumnezeu si credincios,exista posibilitatea ca primul sa aibe puterea
sa aleaga anumite modele de comportament in dauna celorlalti. In
propaganda,aceeasi identitate a ideologiei grupului si a modului in
care el se comporta,exclude orice fel de deviatii. Si ajungem la
concluzia anuntata la inceput: este imposibil prin natura sa sa se
poate face o judecata morala din afara,asupra propagandei insasi
pentru ca propaganda este creeatoarea unui nou set de valori
etice.
Suntem,asadar,in prezenta unei dileme comparabila cu aceea
in care Kautsky l-a prins pe Bernstein,atunci cand cel din urma il
critica pe Marx: Marx a creat un nou Weltanschauung,o conceptie
globala. Pentru a putea critica in mod folositor,el trebuia sa se
situeze de partea sistemului sau viziunii. Numai in a aplica metoda
folosita de Marx ar putea fi benefic si s-ar putea critica sistemul
creat de el;numai uzand premizele si propriul sistem ca punct de
plecare,cineva are putea critica in mod serios si eficace sistemul
creeat de Marx. Daca nu,daca cineva se situeaza pe o alta
perspectiva,de exemplu una religioasa ori liberala sau idealista,acel
om poate spune orice doreste,el nu v-a putea in nici un fel sa se
atinga pe care Marx l-a creeat. De aceea obiectiile de natura
filosofica cu o perspectiva dualista sau idealista nu vor putea in
nici un caz sa modifice gandirea lui Marx,la fel cum se intampla si
cu criticismul asupra economiei liberale ca un punct de start pur si
simplu nu a avut nici un lucru in comun cu specificul economiei
socialiste:asadar,intreaga procedura a fost o pierdere de timp.
Este
exact aceeasi situatie si in cazul propagandei: ea constituie un
univers psiho-politic,elibereaza un ”imaginar” (in cel mai
puternic inteles al gandirii moderne) producator de mituri si o
reconstruire a universului pentru oricine adera la ea,ceea ce
inseamna ca daca cineva se situeaza pe sine in acest univers (de
exemplu,in lumea consumatorilor,acolo unde avem de aface cu
propaganda cunoscuta mai bine sub numele de reclama) iar critica pe
care o poate face va fi cu siguranta auzita si eficace,dar va fi
adaugata in final reproducerii,reimprospatarii si cresterii
propagandei. Vor aduce o mai mare interiorizare a imperativelor si a
regulilor de comportament,dar,bineinteles,nici un fel de revizuire a
moralitatii propagandei. Pe cealalta parte,daca cineva se situeaza in
afara,el poate face o face o adevarata a ori morala (si intelectuala)
critica dar care niciodata nu va putea atinge in vreun fel nici o
structura ridicata de propaganda,de nivel psihologic ori
sociologic.
Moralitatea si etica nu au nici o putere asupra
rezultatelor actiunii propagandei pentru ca cea din urma face posibil
ca propaganda sa traiasca intr-un univers mai degraba etic decat
politic sau economic; acestea sunt realitatile ,dar propaganda are ca
tel ascunderea acesteia inauntrul unui discurs ideologic care se
comporta ca un justificant pentru ca este moral. Pentru
democrati,Hitler a afirmat permanent ca national-socialismul permite
accesul spre o democratie superioara,una mai totala,superioara,etc.
Si reciproc, o ”moralitate capitalista” nu a atins niciodata
vreun Soviet. Am fost martorii conversiunilor religioase care sunt de
alt tip.Si daca exista in momentul de fata un adversar in fata
propagandei sovietice,el poate lua forma numai prin intermedierea
acelora care,au fost in acel univers,l-au parasit(prin conversie) si
pot vorbi aceeasi limbaj,dar care nu are nimic in comun cu limbajul
etic: nu inepe cu morala,in schimb,incepe cu faptele care i-au fost
aratate ( un proces tipic marxist!),si pe de alta parte,cu opozitia
fata de atitudinea religioasa fata de altul. Cazurile lui
Solzhenitsyn,Maksimov,Sakharov,Vlasov,A. Zinoviev,Yuli
Daniel,Sinyaysky,etc,etc, sunt caracteristici precise ale acestul
lucru.
Experienta nefolositoare
Exista o afirmatie propusa
foarte des in acest domeniu,ca,pusa fata in fata cu
faptele,propaganda este inutila,si ca rezultatele ei sunt repede
anihilate. Este necesar sa facem cunoscute aceste fapte. Dar tocmai
propaganda este cea care previne aceste fapte pentru a nu fi privite
ca atare. Dezvaluirile despre care am vorbit pot fi aduse doar de
aceea care au trectut prin acel univers.
Dar este un alt aspect al
problemei pe care as dori sa-l discut: acela ca reiinoirea acelora
care sunt prinsi de propaganda,aparitia unei noi generatii pentru
care experienta batranilor lor nu le este in nici un fel
trebuintatoare. SI aceasta este o problema morala;intr-un univers
care tinde spre anomie (lipsa normelor sociale,lipsa normalitatii
n.t.),nici o valoare nu este trecuta de la o generatie la alta,si din
cauza acestui fapt,nici o experienta traita de o generatie mai veche
nu este validata in ochii generatiei noi. Am facut greseli politice
si am dori ca fii nostri sa profite de lectiile primite din cauza
alegerilor gresite. Acest lucru este impsibil;discursul nostru trece
neauzit pentru ca nu este inscris intr-un univers etic direct
proportionat,si ii vedem umbland pe aceleasi carari pe care am umblat
si noi. Nu-i putem cruta de greselile lor. Credinta populara a spus
acum mult timp: fiecare generatie trebuie sa experienteze pe ea
insasi. Dar in societatile traditionale,acest lucru este limitat. In
societatea noastra ,a schimbarilor globale si accelerate,aceasta
atitudine este dezastruoasa,si totusi,este mult mai raspandite ca
inainte.O sa dau un exemplu despre acest triplu fenomen:confruntarea
dintre propaganda si fapt-imposibilitatea transmiterii experientei de
la o generatie la alta-inocenta aceste noi generatii impotriva
propagandei.
Exemplul este relatia dintre tinerii francezi si
propaganda comunista. Tinerii din generatia mea,in anii ’30,erau
extrem de sedusi de marxism,de succesul revolutiei,de fantasticele
reusite ale URSS-ului,de critica impotriva slabiciunii democratiei si
injustita capitalismului,si,de faptul ca el parea (comunismul) sa fie
unicul raspuns valid impotriva fascismului. Eram complet sensibilzati
de propaganda comunista si o intreaga generatie a crescut pe langa
Partid.
Dupa aceea un numar de fapte ne-a inspaimantat. In primul
rand,au fost procésele din Moscova in 1936-procese in care i-am
vazut pe cei mari pe care am fost invatati sa ii
admiram,Zinoviev,Kamenev,si chiar pe insusi Bucharin,condamnati la
moarte in procese carora noua ni s-au parut din prima drept
scandaloase si mincinoase. Era de necrezut ca au ajuns sa-I acuze pe
acei oameni pentru complicitate cu fortele capitaliste,si ca au fost
adusi intr-un mod in care s-au acuzat ei insusi.
In aceeasi
perioada,am experimentat alte evenimente la fel de
suparatoare:atitudinea inspaimantatoare a Partidului Comunist Spaniol
impotriva anarhistilor spaniol in timpul Razboiului Civil. A fost
spus,dar un poate fi destul de mult spus,ca aliatul cel mai bun al
lui Franco a fost Partidul Comunist spaniol. Pentru ca adevarata
aparare a Republicii a fost condusa de anarhisti. Dar comunistii ii
urau atat de mult pe anarhisti (si deasemeni,pe socialista) incat,in
timpul razboiului,ei preferau sa ii atace pe anarhisti pe la spate si
sa rezolve problemele dintre ei prin violenta decat sa ii ajute si sa
lupte impreuna impotriva rebeliunii fasciste. Acum,toti cei care au
facut parte din rezistenta republicana au reusit s vada acest lucru.
Am iesit din aceste experimente disperati si ostili fata de
comunism.
O ultima experienta: tratatul germano-sovietic din 1938
prin care,in realitate,Stalin ii da mana libera lui Hitler ca el sa
atace Europa. In mod curios,exista un progres in influenta acestor
facrori:procesele au lasat masele comuniste indiferente;au acceptat
explicatiile si au crezut propaganda. Activitatea anti-anarhista i-a
suparat doar pe aceia care au participat in razboi;pe de o parte
‘’pactul’’ a provocat o criza in intregul partid,si o multime
de membrii au plecat. Fie cum o fi,oamenii din generatia mea,dupa
aceasta tripla experienta,au reusit sa gandeasca lucid si nu au mai
fost niciodata prinsi de propaganda comunista.
Nu a fost sa fie
pentru ca totul a fost reinnoit:razboiul si Rezistenta,cooperarea
fraterna cu comunistii,si actiunile lor eroice,admiratie. Oamenii mai
batrani,ca mine insumi,au ramas neincrezatori,dar fara nici o
putere;am vazut tineri de douazeci de ani intrand intr-o noua relatie
cu Partidul Comunist: sa le vorbesti lor despre experientele din
1935-1939,un a insemnat nimic pentru ei.
Memorii ingropate:ce ar
putea face acestea in fata acestei proaspete propagande,si prin
cuvant si prin exemplu;faceam judecate morale,si daca cineva ar fi
trebuit sa traga o linie,noi am fi fost aceea care nu am fi fost
crezuti. Am suspectat acei eroi pentru ca aveau un design sinistru.
Cand Eliberarea a avut loc,acesti oameni tineri,cu moralul ridicat de
propaganda si de actiuni,au refuzat s avada ‘’greselile’’ de
care comunistii se faceau vinovati(executii in masa fara
proces,lichidarea retelelor de dreapta ilegaliste de catre retelele
comunista) si,atunci cand Tito a comis abominabila tradare,atunci
cand l-a ucis pe adevaratul líder al rezistentei
iugoslave-Mihailovic (care era in mod clar anti-comunist),tinerii au
acceptat fara sa clipeasca ideea ca acest om,care a reorganizat
armata iugoslava in 1941,si se alaturase luptei cu un an inaintea lui
Tito,a fost un tradator si un agent platit al imperialistilor.
Trebuiau avertizati ,asa cum vom vedea,in mod simplu,ce urma sa se
intample.
Aceasta tanara generatie a rezistentei a primit in
schimb cateva socuri psihologice care,pe multi,i-au facut sa-si
abandoneze iluziile tineretii si a rezistentei:revolta muncitorilor
din Berlin 1953 impotriva regimului sovietic, revoltele din Ungaria
si Polonia din 1956 si in final,relatarile lui Khrushchev in cadrul
al XX-lea congres. Ce socuri,ce deziluzii. Multi au iesit din partid.
Lucrul surprinzator este ca un a fost o prea mare invalmaseala.
Aceasta arata slabiciunea faptelor impotriva moralitatii dobandite de
propaganda,pentru ca in tóate aceste cazuri exista chestiune
recuperarii prin moralitate:comunismul a comis erori,dar acestea s-au
intamplat doar pentru a apara saracii si opresatii,pentru a elibera
lumea;asadar,toata critica la adresa partidului era considerata o
tradare a tuturor acestor saraci.
Acest argument al propagandei,in
aparenta superficial,dar jucand cartea sentimentului moral ,creeat
tot de propaganda,i-a atins chiar si pe intelectualii de talia lui
J.P. Sartre;si cine vrea,poate gasi aceleasi explicatii date si in
1938,avand in vedere legitimitatea revolutiei proletare,in pericol
din cauza imperialismului care era de fapt o amenintare asupra
omenirii,si care era responsabil pentru revoltele din Berlin si
Ungaria:URSS-ul un a facut nimic mai mult decat sa raspunda si sa
protejeze oamenii care au fost minititi de catre tradatori.
Este
remarcabil faptul ca putem vedea ca propaganda se reinnoieste foarte
putin. Exact acelasi discurs moral si justificator care a fost
folosit in 1938,in 1956 si in 1968:moralitatea si virtutea sunt
integrate in propaganda care pare sa le faca pe cele doua foarte
vizibile. Si in curand tóate aceste lucruri vor fi sterse de o noua
generatie,pentru ca oamenii carea aveau 20 de ani in 1958 de
exemplu,evenimentele din ultimii 10 ani vor fi necunoscute pentru
ei;ultimul lucru ramas de exemplu,in Franta a fost razboiul algerian
atunci cand Partidul Comunist a devenit inca odata protectorul
saracilor,al colonizatilor,evidenta faptului ca teoría lui Lenin
asupra imperialismului este corecta,si ca singura abominatie era
capitalismul: propaganda a digerat aceste lucruri.
In
schimb,aceasta noua generatie de militante puri si inocente,care au
vazut total prin imaginile furnizate de partid,au receptionat un soc
dublu si profund: revolta tinerilor din 1968 si invazia
Cehoslovaciei. Pus fata in fata cu revolta tinerilor,Partidul
Comunist Francez a luat o atitudine extrem de brutala,de
condamnare,si acest lucru a fost in perfecta conformitate cu
atitudinile pe care le-a avut intotdeauna in situatiile in care
pareau a avea o orientare anarhista. Partidul Comunist,fiindu-i frica
sa nu fie coplesit din ‘’stanga’’;prefera sa se alieze cu
dreapta reactionara decat sa permita o revolutie spontana sa aibe
loc. Lenin intotdeauna a condamnat tentintele de stanga (o boala din
copilaría comunismului) si spontaneitatea muncitoareasca,pentru
carea avea un dispret imens.
Dar a fost difícil pentru militantii
hardcore ai Partidului Comunist Francez sa nu raspunda chemarii
revolutiei,vigorii sloganurilor si autenticitatea tinerilor de pe
strada carea pareau capabili sa darame structurile puterii. A existat
in acea clipa un momento de máxima tensiune,iar disciplina de partid
a trecut prin momente dificile pana sa se impuna,exact ca in 1938 si
1956. Chiar mai mult,pentru ca speranta unui ‘’socialism cu o
fata umana’’ a fost spulberata de invazia soviética. Parea total
injusta prevenirea Cehoslovaciei din a-si alege propriul drum iar
argumentul ‘’imperialismului amenintator’’ parea sa fie
inselator.
Oricum,in ciuda multor critici si a unor
refuzuri,Partidul Comunist a ramas stabil,si un si-a schimbat in nici
un fel discursul si propaganda,si s-a decis in favoarea unei
‘’dezaprobari’’ formale in fata invadarii Cehoslovaciei de
catre Rusia. Aceste ‘’dezaprobari’’ fac si sunt parte dintro
‘’propaganda integrata’’ care sa valorifice moral rezultatul
continuator al contactului. Partidul Comunist Francez continua sa se
afiseze in ‘’linia generala’’,cu foarte putine diferente. Dar
militantii sunt nelinistiti. Din 1970 incolo,nu se mai discuta despre
aceasta afacere,ea fiind considerata moarta.
Exceptand aparitia
lui Solzhernityn. Si aici suntem in presenta unui fenomen moral de o
mare importante: tocmai am demonstrat ca faptele nu schimba nimic in
atitudinea produsa de propaganda. Cele mai evidente lucruri supuse
unei judecati morale,contrar normelor morale,sunt complet neajutorate
cand sunt puse fata in fata cu reinterpretarea lor facuta de
propaganda. Si mai exact,una la mana,pentru adulti,notam un anumit
angrenaj instantaneu,intrebari care se ridica in mod sigur,care
pentru o minoritate insignifianta inseamna refuzare si abandonarea
partidului,dar pentru majoritate,explicatiilor vor produce situatii
de justificare morala si o satisfactie sufiecienta. Pe de alta
parte,avem de aface aici in mod special cu noile nivele ,noua
generatie,si problema aici este simplu de anihilat,faptele care au
cauzat scandal si judecati morale sa fie facute sa dispara in
istorie.
Asadar,propaganda are ca scop principal,sa reproduca
inocente de la o generatie la cealalta (in ambele intelesuri ale
cuvantului:ignoranta si non-culpabilitate morala). Si poate face
acest lucru tocmai pentru ca generatiile se succed una pe cealalta pe
cand aparatul de partid,care faca ca propaganda sa functioneze,ramane
constant(neschimbat n.t.),si partidul,ca in URSSmcrede ca comunismul
va fi etern in fata sa si il va ajuta sa castige lupta. Ce va aduce
cu adevarat criza intelectualilor si a liderilor Partidului Comunist
Francez nu va fi faptul insasi,ci publicarea unor carti al caror timp
a sosit (contrar lui Kravehenko),intr-un climat favorabil,si,in
special,sustinute de o propaganda remarcabila care cere ca certe
intrebari de natura morala,in general bine ascunse de propaganda,sa
fie puse.
Cu alte cuvinte,aparitia unei propagande ‘’credibile’’
va incepe sa ‘’creasca’’ constiinta morala dreapta/credibila.
A fost facuta ‘’credibila’’ de catre personalitatea
martorului. Analiza si marturia lui Solzhenitsyn,ajung sa provoace o
criza brusca de constiinta morala printre intelectualii comunista.
Dar un descoperirea faptului insasi (dovezile despre existenta
taberelor de concentrare sovietice erau foarte bine stiute cel putin
din 1948);este impactul propagandei la un nivel umanitarial si
moral.
Intelectualii comunista care examinau problemele morale
inca din 1968 au criticat ceea ce ei au trait si crezut mai mult de
douazeci de ani. Dar este adevarat ca acest lucru sa intamplat si cu
generatia care a experimentat perioada de Rezistenta: incocentii din
1940-1944. Plecarea lor din partid,criticismul lor,o sa aibe mari
repercursiuni si or sa cauzeze multe discutii,dar numai in cazul in
care intelectualii folosesc media. Plecarea lor a fost spectaculara .
Dar au existat mereu largi factiuni ale partidului care au disparut
odata cu crizele care apareau. Este estimat ca,aproximativ 70.000 de
membrii ai Partidului Comunist Francez pleaca in fiecare ani.SI in
timpurile de criza,pe care tocmai le-am mentionat,cifra se situeaza
undeva pe la 200.000 de mii.Nu vorbim despre acesti oameni care
parasesc partidul pentru ca sunt oameni obisnuiti,oameni obscuri;nu
au nici un grad,si ei sunt imediat inlocuiti de alti aderenti,dornici
si inocenci militante,oameni tineri care descopera universal prin
adevarul comunismului,si ei ignora tot,procésele,Pactul,revolta din
Ungaria,si zdrobirea Cehoslovaciei. Si acum ei ignora tot ce il
priveste pe Solzhenitsyn:tóate lucrurile sunt rezolvate. Socul moral
cauzat de cartea lui,sa stins. Partidul trebuie sa devina un pic mai
liberal,in aparenta,pentru cativa ani,iar noii intelectuali care
adera la partid,un mai simt nevoia sa il critice;generatia lui
Gardaudy,P. Daix,etc.,este trecuta.
Tocmai am vazut la televizor o
emisiune despre Congresul Tineretului Comunist. Am vazut fetele
tinere si inocente pe care le-am vazut intotdeauna in locul
acela,acelasi entuziasm,aceeasi incredere absoluta in cuvintele
conducatorilor,aceeasi certitudine asupra revolutiei si despre
excelente URSS-ului,si aceeasi admiratie pentru revolutia din 1917.
Totul a disparut. Cu atat mai mult cu cat invazia Afganistanului
ridica acestor neofiti o problema agonizanta: cum se face ca tara
justitiei,a luptei impotriva imperialismului,a anticapitalismului,sa
se conduca in asemenea maniera? Stupoarea a cuprins lumea:’’Niciodata
acest lucru un a mai fost vazut.’’ Sa uitat faptul ca acest lucru
se mai intamplase inca de 10 ori inainte. Si gasim reinnoite aceleasi
explicatii laborioase:este vina americanilor care au ocupat
Pakistanul;este vina Pakistanezilor care sunt adevaratii
agresori;este vina minoritatilor rebele;de fapt afgani au chemat
URSS-ul in ajutor. De ce sa te obosesti sa faci o analiza corecta si
sa inventezi noi argumente daca experienta arata ca aceasta forma de
propaganda,pe distanta lunga,stinge toata indignarea morala si sterge
faptele? Da,vor exista cateva sute de oameni care vor pleca. Si o
noua generatie le va lua locul;ei vor ignora Afganistanul,la fel ca
si restul lucrurilor. Cu alte cuvinte,propaganda fiind strict
anti-morala,sa raspandit dealungul anilor,este in acelasi timp
creatoarea unei noi moralitati si este baza unui nou univers mental
fondat pe instantanetitate,si pe absenta trecutului.
De la Etica la
Amoralitatea Propagandei
Este evident faptul ca a judeca
amoralitatea propagandei,si compatibilitatea dintre ética si
propaganda,omul trebuie sa admita existente unei anumite etici
fondata pe valori;trebuie sa construiasca un anumit tipar al
existentei umane;trebuie sa aibe o idee certa despre om. Tocmai de
aceea am putut spune ca propanda este oferitoare de moralitate,in
acelasi timp fiind amorala. Sa ne intoarcem la exemplul
marxist-leninist,este evident ca daca cineva adopta ideea lui Lenin
despre comportament,acel om isi construieste o anumita moralitate.
Criteriul:’’ Tot ceea ce este favorabil proletariatului in lupta
de clasa este bun,iar tot ceea ce ii este nefavorabil este
rau’’(Statul si Revolutia). Si va justifica propaganda favorabila
proletariatului,dar ceea ce avem noi aici este utilitarianism fara
valori. Cu siguranta un o sa prezint valorile prin care am reusit sa
apreciez amoralitatea propagandei,in schimb o sa prezint atitudini
existente in care m-am aflat.
In primul rand,exista chestiunea
autojustificarii. Propaganda functioneaza in urmatorul mod:
reprezinta trecerea dintre ‘’este putere’’ catre ‘’este
corect si just ca acolo sa existe aceasta putere.’’ Cu alte
cuvinte,are,ca rol,justificarea morala a continutului. Mereu,chiar si
atunci cand e revolutionara si contestatara,toata propaganda este pur
si simplu de natura autojustificatoare(prin denuntarea celorlalti ca
fiind raul). Ofera justificare aderentilor in mod individual la fel
ca si grupului care o organizeaza si o distribuie. Dar tocmai din
cauza acestui lucru duce inevitabil spre totalitarianism,pentru
ca,din moment ce se presupune ca ‘’este corect si just ca acolo
sa existe aceasta putere’’,se va trece imediat la ‘’asadar un
poate di decat aceasta putere,tóate celelalte sunt inacceptabile si
trebuiesc eliminate.’’
Orice fel de propaganda este prin
natura sa totalitara si tinde sa excluda pluralismul. Acum,apeleaza
la o nevoie,la o cerere,la o dorinta a omului modern care cauta in
primul rand sa se justifice,sau sa fie justificat,sa fie declarat
just tocmai pentru ca traieste intr-un univers unde este foarte
disputat,pentru ca se simte tras in a face acte injuste si pentru ca
un mai are nici un loc in care el sa se intalneasca cu religia,de
exemplu cu crestinismul,care are in mod precis,o justificare
religioasa.Dar marea diferente este facuta de faptul ca crestinismul
niciodata un ofera justificarea ca atare;niciodata nu-l declara pe om
ca si cum ar fi just,ci numai salvat,iertat,justificat;si acest lucru
nu este un lucru dobandit,este un dar. Dar omul moder,partidele
moderne,vor sa fie declarate juste.
O tripla critica
As
spune ca inauntru se gaseste primul meu element estimativ: Toate
procésele de autojustificare,la orice nivel ar fi,par a fi
false,periculoase si capcane. Este poarte spre distrugerea tuturor
formelor etice si a valorilor presente in acest momento. Tot
comportamentul etic, imi pare,implica o chestionare a sinelui,o
analiza,si acceptarea adevarului unei alte persoane trebuie
chestionata de ceilalti. Este pretul care trebuie platit de omul care
vrea sa-si cunoasca adevarata valoare si ca sa aibe o relatie cu
adevarul. Aici,un este o chestiune de auto-critica asa cum se
practica in interiorul partidului comunist(in evul mediu avea loc in
biserica) si nici de culpabilitate asa cum este ea inteleasa de
psihanalisti. Unul se poate recunoaste si singur ca fiin un mincinos
ori ca fiinta muritoare fara ca sa traiasca cu un fel de
culpabilitate mórbida.Dar auto-examinarea,examinarea constiintei(asa
cum era numita in vechiul vocabular crestin),recunoasterea propriilor
greseli,si dorinta de a cauta adevarul in dauna oricarui lucru,imi
par mie ca consituie elemente ale vietii etice,ale oricarei
relatii.
A fost in primul rand bazat pe obiectia mea in fata
auto-justificarii atunci cand am observat ca propaganda este amorala
si conduce propagandistul spre un comportament periculor (lucru care
a fost verificat de propaganda,inclusiv reclame,cu tóate pericolele
pe care le are la tóate nivélele,sau care se arata acum,in
industria igienei sau economiei!).
A doua chestiune in reflectia
mea ética este apropiata de descrierea mea din al doilea paragraf al
acestui articol: un exista nici o existente morala daca nu isi are
radacini in trecut,un este situata in continuitate-continuitatea
vietii unui om la fel de mult ca cea a unui grup sau historia unei
tari. Un exista moralitate in instantaneitate. Este fals san e gandim
ca omul este in stadiul 0 si ca fiecare momento el trebuie sa aleaga
si sa ia decizii. Ar fi o libértate ca in paradoxul lui
Buridan.
Omul cu nici un fel de existente morala,exceptand
referintele spre totalitatea experientelor sale,sau cele care i-au
fost ‘’predate’’ lui si din care o ‘’lectie’’ se
poate trage;si ‘’Wisdom of nations’’ este un fel de compozit
al acestor reflexii. Aceasta presupune,asadar,o continuitate
istorica,o readucere aminte,o recapitulare,o cunoastere,pe momento ce
experienta se intampla,o explicatie a ce a avut loc. Nu vorbesc aici
de marile principii morale si de valori,ci de existente morala. Si in
aria credintei (crestine),ética existentei presupune
‘’repetitie’’(in sensul kierkagaardian al cuvantului). Nici o
moralitate un exista atunci cand cineva pretinde ca se situeaza pur
si simplu in prezent,in instantaneu.
Acest lucru a fost evident
atunci cand in jurul anilor ’30,ideea de morala a ‘’sinceritatii
succesive’’ a fost raspandita de Andre Gide,de exemplu dar si de
T.H. Lawrence.
‘’Cand spun acest lucru azi,sunt complet sincer
si adevarat,dar peste o ora,sau maine,o sa simt altfel,o sa inteleg
alte lucruri;o sa fiu in stare sa spun lucrul opus si sa fiu la fel
de sincer’’(o problema foarte serioasa,de exemplu,de fidelitate
in cuplu).Aceasta este negarea totala a eticii si a existentei
morale.
Si,este precis cazul de fata,al prezentului
imediat,anihilarea cuvintelor si actelor din trecut,in care
propaganda ne-a pus. Nu exista obstacol mai mare decat historia
(continuitatea)si filosofía(reflexii explicative bazate pe
experienta evenimentelor) ,pentru propaganda. Propaganda
este,asadara,distrugatoare de posibilitati,a fundatiilor,a bazei
etice.Dar daca o judec in consectinta,este,evident,pentru ca am
crezut ca moralitatea exista numai in acest proces(mentionat deja) al
inradacinarii,reflexiei si neuitarii.
La final,a treia tema
critica,al treile criteriu etic (valid pentru toata lumea,un vorbesc
in mod specific despre o ética crestina),este faptul ca pentru mine
un exista nici o posibilítate ca ética sa fie cladita si deasemeni,
existentea morala, fara referinta fata de ceilalti,in dialog si in
participare la o viata comuna. Toate eticile sunt etici de intalnire.
Unul nu poate avea o comportament moral de unul singur. Si este
tocmai schimbul de cuvintel acela care imi permite sa ma construiesc
pe un nivel moral,iar in acelasi timp,cuvintele mele il ajuta pe un
altul sa se comporte. Impreuna,alegem o orientare (chiar si atunci
cand se pune problema despartirii,separarii,diferentierii). Etica
presupune,interactiune sau diferente fara excluderi. Moare atunci
cand devine o lege rigida impusa din afara. Procesul care permite
sociabilitatea este interiorizarea legii de catre copil,dar aceasta
lege un este formata de directive abstracte,obiective sau
anonime;poate fi obtinuta si interiorizata unmai daca exista
relatii,dialog,cautare intre parinti si copiul acesta fiind primul si
cel mai important lucru intre parinti si copil. Relatiile cu altii
sunt creatoarele in acelasi timp a personalitatii cat si a existentei
morale.
Dar,am vazut in mod special ca propaganda
substituie:pentru aceasta relatie este propusa un soi de
colectivitate,unde fiecare persoana ramane complet singura iar in
acelasi timp apartine si intregii mase,unde nici un fel de
interiorizare a legii nu este posibila,unde comportamentele apar ca
fiind cópiate din exterior,din manipularea de care omul nu stie
nimic. Este, asadar, prin natura sa, lucrul cel mai opus al oricarui
fel de existente morala;si doar prin acest lucru,cel putin daca ne
luam dupa cele trei criterio pe care le-am declarat mai sus,un pooate
produce nici o etica si nici nu poate fi supusa vreunei etici. Este
opusul oricarui fel de ética.
