Nascuti la o distanta de o suta de ani, vietile lui F. Nietzsche si a lui T. Kaczynski contin cateva paralele importante. Amandoi au refuzat cariere academice extrem de promitatoare: Nietzche in filozofie; Kaczynski in matematica. Amandoi au incercat sa aibe o viata cat mai solitara. '' Filozofia asa cum am inteles-o si am trait-o pana in ziua de azi, este o viata traita voluntar in gheata si in varfuri de munti''a spus Nietzsche in Ecce Homo. Pentru Kaczynski, gheata si muntii inalti au fost mai mult o descriere literala, avand in vedere anii petrecuti in cabana sa din muntii Montanei.
Leslie Chamberlain (Nietzsche in Turin,1996) a descris viata lui Nietzsche ca fiind ' 'Fara dumnezeu, fara slujba, fara nevasta si fara casa''. Kaczynski a avut o viata mai relaxata dar aceasta caracterizare il descrie foarte bine si pe el. Amandoi au fost catastrofali in relatiile cu femeile, si nu au fost interesati de conditia ei in societate. Amandoi au fost amenintati deseori de boli si greutati. Amandoi au fost tradati de unicele lor rude: Nietzsche de catre sora lui, Elizabeth, care ia alterat lucrarile intr-un moment in care el se afla in imposibilitatea de a opri acest lucru; Kaczynski de catre fratele sau care la tradat FBI-ului.
Conceptul central al lui Nietzsche a fost dorinta de putere. Ideea cea mare a lui Kaczynski a fost procesul puterii.
Amandoi aclamau puterea si atacau mila: Nietzsche si a sa critica a crestinatatii pe care o numea ''moralitatea sclavilor'', Kaczynski ataca stangismul ca fiind o proiectie a propriilor slabiciuni.
Amandoi au dezvoltat o psihologie morala, cu toate ca Kaczynski nu sa limitat doar la una.
Analiza lui Nietzsche se regaseste in interiorul culturii. Incercarea lui pentru regenerarea spiritului uman si a indeplinirii dorintelor individuale este una in mod esential estetica. Arta inlocuia in mare parte pe dumnezeu, in viziunea sa. Viziunea artistica post-crestina este trasatura despre care Dyonisus a spus ca fiind ''reevaluarea valorilor.'' ''Ceea ce conteaza cel mai multe...este intotdeauna cultura'' (Twilight of Gods).
Nu se poate pune la indoiala credinta lui Nietzsche in ierarhie, justificarile pe care el le gasea rangului si exploatarii. In schimb, viziunea lui Kaczynski a fost una anarhista in care el descria comunicati libere, descentraizate pana la cel mai mic nivel.
Kaczynski la fel ca si Nietzsche dorea ca virilitatea sa domine decadenta dar vedea acest fapt implinit numai cu ajutorul schimbarilor sociale. In ''Dincolo de bine si rau'', Nietzsche a blamat ''democratizarea Europei'', pentru ca a receptionat-o ca pe o mentalitate de turma. In ISAIF*, Kaczynski a preconizat ca o schimbare mult mai adanca decat cea politica este necesara pentru ca viata individuala sa fie libera si indestulatoare. A inteles logica vietii in societetatii industriale ca fiind un obstacol si a cerut-militat pentru distrugerea ei. Pentru el, felul in care fiecare zi era experimentat, era de o mai mare importanta decat valorile abstracte si expresia estetica. Deci, Nietzsche si Kaczynski vad criza valorilor morale intr-un mod diferit. In special cand a descris personalitate lui Zarathustra, Nietzsche precizeaza ca rascumpararea personala sa fie facuta ca un act de vointa. Kaczynski nu depaseste contextul de baza al individului, fortele care ii distrug/formeaza viata.
Nietzsche si-a scris teoriile avand ca obiect de studiu cultura germana; exemplu: Wagner. Kaczynski a analizat miscarea si consecintele unei societatii artificiale si din ce in ce mai sufocante.
Nietzsche a afirmat existenta spiritului in carti ca Humans, All to Humans, Daybreak, The Gay Science, numai ca sa chestioneze dupa aceea existenta liberului arbitru in alte texte. Kaczynski a aratat ca autonomia individului este problematica in societatea moderna si drept urmare, asta este problema aceste societati.
Amandoi sunt vazuti ca niste nihilisti de catre multi.
Etica post-modernista il aclama pe Nietzsche si il ignora pe Kaczynski-in mare parte pentru ca Nietzche nu critica fundamentele societatii iar Kaczynski o face.
Pentru postmodernism, EU-ul este doar un produs, un venit, nimic mai mult decat un efect de suprafata. Nietzsche a fost acela care a implementat aceasta idee (cunoscuta si ca ''moartea subiectului''), care poate fi gasita in multe dintre scrierile sale.
Kaczynski a exprimat ca omul inca poseda o autonomie si a aratat ca individul nu este inca exterminat. Cineva poate sa deplanga disparitia autonomiei individuala si sa decada intr-o pasivitate postmodernista si cinica, sau sa diagnosticheze conditia indivizilor in aceea societate si sa o schimbe, asa cum a facut Kaczynski.
Das Umberhagen in der Kultur de Freud tradusa in 1920 sub numele de ''Civilization and its Discontents'', poate se citit mai usor ca '' ce ne face sa ne simtit atat de neconfortabil in fata culturii''. Nietzche niciodata nu si-a pus problema culturii insasi. Kaczynski a aratat de ce industrialismul, cultura sa distrugatoare, trebuie sa fie depasit pentru ca sanatatea si libertatea sa existe.
Eseu aparut in volumul ''Twilight of the Machines''2008.
ISAIF= Industrial Society and Its Future de Theodore J Kaczynski aka The Unabomber
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu